... o casnică liniştită şi o nimfă tulburătoare - susţine Iris Murdoch, iar ideea scriitoarei se strecoară ca motto în capitolul întâi din noua carte a Aurorei Liiceanu, intră în rezonanţă perfectă cu titlul incitant - "Supuse sau rebele. Două versiuni ale feminităţii". Aproape că s-ar putea numi studii de caz cele două părţi ale cărţii, ce se ocupă de Hadley, prima soţie a lui Ernest Hemingway, şi de Zelda, prima soţie a lui Scott Fitzgerald.
Cartea vine ca o misterioasă fundă ce leagă două romane: primul are ca personaj pe Hadley - "Soţia din Paris" de Paula McLain (comentată în ZD, în numărul anterior), al doilea, pe Zelda - "Alabama Song" de Gilles Leroy, distins cu Premiul Goncourt în 2007, apărut la noi în 2008. Romanele au în comun condiţia de personaj şi narator a celor două soţii, care s-au întâlnit în Parisul anilor nebuni şi au descoperit o altfel de viaţă decât cea lăsată în urmă. Dar, în rest, totul le deosebeşte.
Exact deosebirea dintre ele este exploatată inteligent şi cuceritor de Aurora Liiceanu, care intuieşte contrastul violent dintre ele în relaţie cu soţii lor unici în scris şi cu personalităţi puternice şi dominatoare. Şi dincolo de observaţiile fine şi nuanţate, aş adăuga impresia că Hadley s-a născut puţin prea târziu, căci felul ei de a fi parcă se potriveşte mai curând sfârşitului de secol XIX, iar Zelda s-a născut prea devreme, probabil i-ar fi fost benefic timpul feminismului.
Hadley este supusă şi înţeleaptă, mai mare cu opt ani decât Hemingway, şi s-a pregătit să fie soţia tipică, dedicată în exclusivitate bărbatului şi familiei. Totuşi cei doi au în comun provenienţa din familii înstărite, cu mame dominatoare, cu taţi marcaţi de eşec ce-i duce într-un final chiar la sinucidere. Hadley îl urmează la Paris, asistă la felul în care se naşte prietenia cu Gertrude Stein, la apropierea de Ezra Pound, şi mai ales la truda z
