Deşi mi-a plătit-o
pentru cronica altPHel, nu cred că e vreo problemă dacă îi dau restul la Co-media locală. Omu’ are nişte nedumeriri şi trebuie să i le împrăştii. Nu doar pentru că e onorabil, dar pe mine vexaţii mă înduioşează. În plus, fiind nişte chestiuni de limbă, s-ar putea să intereseze şi pe alţii. Ia, vexaţi sau ne, ziariştii!, deschideţi caietul de notiţe!
Deci, mesajul
(transcris fidel, trebuie să mai precizez?!) este acesta: „Domnule Mateuca ce faceti? titlul ziarului dvs., ce il patronati ca Caesar inainte de imbratisarea lui Brutus, incepe cu litera mica “Nu-i nimic, asta-i viaţa de cronicar altPHel” regulile gramaticale sunt date peste cap? Expresiile paremilogice cred ca sunt cam (ne)marcate paratextual pentru ce vreti dvs. Oralitatea este de asemenea cam irelevanta in a prezenta scolastic (cum se vrea articolul). De asemenea “nu ca să o mai fac încă o” cum se scrie acum “încă o”, cred ca stiti mai bine decat mine la ce ma refer!? ss/Onorabilul Vexat”.
Vexatule,
onorabilitatea te împiedică să-ţi dai numele? Mai bine te împiedica să faci greşeli, unele nasoale rău, altele, doar amuzante. Ca, de exemplu, scrierea numelui „Caesar” în forma sa originară, din limba latină. Nu este greşit (în DOOM figurează ambele variante, cea latinească: „Caesar” şi cea românească: „Cezar”), dar prezintă un inconvenient de ordin practic, respectiv, o posibilă pronunţare cacofonică.
Cei ce nu ştiu
(şi cine să mai ştie şi de unde să mai afle, dacă nu se mai face limba latină la şcoală?!) că în latineşte grupul „ae” se citeşte „e”, vor citi cacofonic: „ca Ca…” – „ca Ca…esar” (nu aşa cum este corect: „ca Cezar”. Plus că… Caesar este o grafie latinizantă care nu mai este în ton cu vremurile şi nici cu tendinţele de evoluţie a ortografiei româneşti, care tinde spre eliminarea dubletelor şi spre simplificarea scrierii.
Imputaţiunea
