Un stat isi alege in fruntea diplomatilor sai, de obicei, o persoana de inalta tinuta morala, in care echilibrul, cumpatarea si demnitatea sunt calitati sine qua non. Tot de obicei, trasaturi proprii unei varste cat de cat inaintate.
De asemenea, experienta in dialog, bunele maniere, eleganta comportamentului, studierea psihologiei, tactul, chiar vorba serpuita constituie atuuri de netagaduit pentru un ambasador. Trimis sa reprezinte si sa apere interesele tarii sale.
Scriam recent despre aptitudinile incontestabile ale lui Titulescu. Mai aproape in timp, Mark Gitenstein a fost felicitat de Administratia de la Washington pentru serviciul avut in Romania, iar Statele Unite stiu mai bine decat multi altii ce inseamna o diplomatie de rang superior.
Fiindca veni vorba de SUA, nu-mi iese din memorie prestatia fostului nostru ministru de Externe, Adrian Cioroianu, la "dialogul" cu secretarul de Stat, Condoleezza Rice, dar aceasta e alta poveste.
Anii adunati in actul de identitate nu constituie intotdeauna o chezasie a intelepciunii sau, ma rog, a reusitei in diplomatie. Este cazul ambasadorului Ungariei, Oskar Fuzes. Unchiul cu nume de premiu in cinematografie a reusit sa ia Zmeura de Aur. Nu la Hollywood, ci la Bucuresti.
A dat cu sucitorul in gulasul preparat la Szekelyfold (Tinutul Secuiesc). Totusi, vina acestuia e la fel de mare cu cea a unei trompete in care tot sufla pana la saturatie cu saliva seful sau de la Budapesta. Sa nu uitam ca sotia lui, dna ambasador Fuzes, si-a pus catrinta in cap pe aici, prin Romania, spusele sale referitoare la Ungaria si Ardeal fiind la un pas de a declansa un conflict diplomatic.
Dincolo de toate acestea, cateva detalii au condus la propozitiile vadit afectate de andropauza ale unor descendenti ai lui Attila. Pe de alta parte, Viktor Orban, liderul Executivului
