Ne-am intors de unde am plecat. La blestemul competitiei dintre doua centre de putere. Si, indiferent de intelegerile conjuncturale care pot surveni in plan politic, autoritatile respective, Parlamentul prin Guvern si Presedintia, se afla in competitie. Si deseori intr-o lupta acerba pentru suprematie. Cetateanul nu are decat de pierdut. Iata o tema pentru noua Constitutie.
Traian Basescu, demis politic de catre cetatenii Romaniei, s-a intors totusi la Cotroceni printr-o seama de artificii si cu sprijinul unor tovarasi europeni din partidul popularilor. Nu intamplator i se spune si guvernator. Dupa iesirea sa spectaculoasa din garaj si mai ales dupa alegerile din decembrie anul trecut, Romania este divizata din nou intre doua centre de putere. Care, in ciuda infamului pact de coabitare semnat de Basescu si Ponta, se sfasie intre ele. Iar conflictul este abia la inceput. Fata de ceea ce va urma, ce se intampla acum pare a fi doar o repetitie.
Avem cel mai recent si cel mai elocvent exemplu de anormalitate generata de confruntarea dintre cele doua centre de putere. A existat, si pe buna dreptate, o disputa de natura politica transferata intr-o disputa constitutionala. Cine dintre cei doi, presedintele sau primul-ministru, este indreptatit sa negocieze cu Uniunea Europeana importantele chestiuni de natura economica si financiara? Logic si constitutional, acesta este un atribut al premierului. Pentru ca Guvernul, iar nu Presedintia, reprezinta puterea executiva - institutia prezidentiala fiind doar parte a acestei puteri - si, in mod cert, administratia centrala, reprezentanta de premier, este cea care raspunde de mersul economiei si finantelor tarii. Presedintele pur si simplu nu are la indemana aparatul necesar pentru a aduce la indeplinire intelegerile negociate. Si cum sa negociezi daca nu stii in ce masura te poti sau nu achita de obliga
