Cred ca aveam 15 ani cand am citit, pentru prima oara, Manifestul Partidului Comunist. Sora mamei mele, Cristina Luca, tradusese cartea lui Ilya Ehrenburg Viata lui Gracchus Babeuf si avea in biblioteca celebra editie Auguste Cornu a scrierilor lui Marx si Engels.
Tot Cristina a scris postfata romanului Galinei Serebreakova Tineretea lui Marx. Mai tarziu aveam sa aflu ca Galina Serebreakova fusese prima sotie a lui Grigori Sokolnikov, apoi a lui Pavel Serebreakov. Amandoi faceau parte din cercul prietenilor apropiati ai lui Lenin, erau vechi bolsevici, au fost condamnati la moarte si executati timpul Marii Terori, in procesele-spectacol de la Moscova. Serebreakova a fost e insasi condamnata si a petrecut peste 15 ani in Gulag. In vila familiei Serebreakov, am aflat din biografia scrisa de Arkadi Vaksberg, s-a mutat Andrei Ianuarievici Vâşinski, procurorul lui Stalin, cel care ceruse impuscarea “cainilor turbati”. Galina a ramas fidela crezului comunist si l-a atacat virulent, din cate stiu, pe Soljeniţân. Aveam in biblioteca de familie o trilogie a unui romancier olandez, cred, Theun de Vries, cu titlul O stafie umbla prin Europa...
Veneam dintr-o familie de intelectuali revolutionari, parintii mei luptasera in Spania in cadrul Brigazilor Internationale (tatal meu ca soldat, mama a fost infirmiera), crescusem asadar cu miturile stangii comuniste ca legende ale mediului meu de formare. Le absorbisem, credeam in ele. A venit apoi Primavara de la Praga, am fost entuziasmat, ca atatia altii, de promisiunea “socialismului cu chip uman”, de ideea ca totalitarismul nu este etern, ca poate exista libertate si intr-un regim precum cel din Romania. A urmat invazia Cehoslovaciei in august 1968, restaurarea ordinii paralizante a despotismului ideologic de tip sovietic, “normalizarea” impusa de Imperiul moscovit, represaliile impotriva celor care sustinusera
