Din însemnările zilnice ale lui Constantin Argetoianu (143)
Sâmbătă 6 iunie.
Ziarele noastre de azi dimineaţă reproduc în primă pagină ordinele de zi date de mareşalul von Bock şi de generalul Manstein după bătălia de la Kerci. Ele sunt foarte măgulitoare pentru armata română, pusă — mai ales de Manstein — aproape pe picior de egalitate cu armata germană. Până în războiul acesta, românii n-au dus decât grele şi mizerabile războaie locale, pentru apărarea pământului şi sărăciei noastre, căci excursia de la Plevna nu poate fi socotită ca o adevărată expediţie peste graniţă — iată-ne acum aşezaţi şi noi în rândurile naţiilor mari care poartă războiul la alţii... Să nu nu se aplece!
Japonezii au atacat Diego-Suarez cu submarine. Atacul este îndrăzneţ şi constituie o strălucită faptă de arme. Japonezii pretind că au avariat grav marele cuirasat “Queen Elisabeth” şi încă crucişător care s-ar fi şi scufundat. Englezii afirmă însă că nici un vas de-al lor n-a fost atins, şi că au distrus 3 submarine japoneze...
Radio Londra ne mai informează că Comandamentul britanic n-are intenţia să cucerească întreaga insulă Madagascar pe care o lasă francezilor, mulţumindu-se cu teritoriile din jurul lui Diego-Suarez, căci numai acest port este necesar flotei ca bază navală... O explicaţie ele gantă faţă de dârza rezistenţă franceză — dar totodată o mărturisire de slăbiciune!
În vest, britanicii s-au mulţumit, pe lângă o ridicolă încercare de debarcare la sud de Bologne, cu bombardamente nu prea intense a mai multor puncte şi oraşe pe coasta franceză. Între altele, au fost bombardate uzinele de la Etaples, care fabrică pânză pentru paraşute... Englezii au adoptat acum, pentru Franţa, o metodă de atacuri aeriene destul de dibace. Previn dinainte muncitorii unei întregi regiuni, sfătuindu-i să iasă din fabrici, fiindcă trimit aeroplane... Ei speră
