- Cultural - nr. 28 / 9 Februarie, 2013 Carti noi Cand straja nu piere… "Pe noi ne poarta o putere providentiala (…) pana cand aceasta Dacie va fi spalata de strainism…” (PANTELIMON HALIPPA) Acest nume singur este o istorie intreaga, scria Mihai Eminescu, gandind si traind drama Basarabiei. Despre acest nume cat o istorie intreaga, dar si despre alte taramuri romanesti indepartate barbar de la trupul matern scrie Mariana Cristescu in tulburatoarea, dureroasa si demna sa carte "Pamantul care doare - Cealalta Romanie”, aparuta la prestigioasa Editura Nico din Targu-Mures. Spunem tulburatoarea, dureroasa si demna carte, caci putine sunt, la noi, astazi, aparitiile editoriale care isi inscriu pe coperta Tricolorul, asezandu-si ca motto cuvintele lui Barbu Stefanescu Delavrancea: "Patria este pamantul plamadit cu sangele si intarit cu oasele inaintasilor. Pentru ca sa fie o patrie, trebuie mai intai sa fie religia stramosilor, sfanta cuminecatura a sufletelor calde, adoratie a acelora care au fost si nu mai sunt decat tarana si oase.” Intr-adins sunt asezate de Mariana Cristescu pe prima pagina a cartii aceste cuvinte – ar merita scrise pe coperta fiecarui caiet scolar, stavila la atatea denaturari ale identitatii romanesti puse pe banca scolii – caci pamantului care doare i s-a luat dreptul la istoria naturala, dar nicicand sfintenia intemeietoare, cuminecatura prin jertfa si credinta in vesnicie romaneasca. Aceste redute trebuie aratate. Pe de alta parte, demersul Marianei Cristescu insoteste, intr-un timp abulic, timorat de adevar, o data legata de tragismul istoriei noastre, implinirea a 200 de ani de la sfartecarea Moldovei in doua. Intrebat ce isi doreste, acum si in viitorul apropiat, un jurnalist din Chisinau raspunde: "Romania sa nu taca adevarul despre noi; basarabenii sa nu fie umbre in patria lor istorica”. Cartea Marianei Cristescu nu tace adevarul despre