Alexandru Tomescu era, candva, un baietel de la un liceu de muzica, ce umbla taras cu o vioara, acum este barbatul in mainile caruia rezoneaza un obiect de arta de cateva milioane de euro.
Parintii sai au fost amandoi muzicieni. Mama artistului, Mihaela Tomescu, este si in prezent una dintre cele mai apreciate profesoare de vioara, din mainile careia au iesit violonisti care-si disputa succesul pe scenele muzicale internationale.
In mai putin de patru decenii, Alexandru Tomescu a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, a castigat sute de premii si a cules o furtuna de aplauze. A cantat chiar si la metrou pentru a verifica efectul muzicii sale asupra bucurestenilor grabiti. "A fost cea mai frumoasa confirmare a puterii de a transforma oamenii pe care o are muzica", dezvaluie Alexandru Tomescu, intr-un interviu acordat Ziare.com.
Alexandru Tomescu, sunetul Stradivarius: In Romania, normalitatea e ceva exotic - Interviu Ziare.com (II)
Ar putea duce o viata linista in Occident. S-a incapatanat, insa, sa reziste provocarilor de acasa. S-a intors, ne spune el, pentru a demonta niste prejudecati - in Romania, nu exista prea putin oxigen pentru cultura.
- Ati facut muzica de mic. Ati stiut din start ca vioara e aleasa? Ati ales-o dumeavoastra pe ea ori invers?
- Nu stiu cum a fost; la varsta la care m-am apucat de vioara, ea era pentru mine mai degraba o jucarie nemaipomenita. Petreceam ore in sir examinand sonoritati, explorand posibilitati, iar incet-incet lucrurile au devenit serioase. Parintii mei, cu toate ca erau ambii muzicieni, nu-si doreau ca eu sa devin muzician. Curand si-au dat seama insa ca "prietenia" mea cu vioara era mult mai mult decat o pasiune copilareasca. Era ceva predestinat.
- Proveniti dintr-o familie de muzicieni - mama profesoara de vioara, tatal pianist
