O asociaţie de locatari pestriţă dă zor să-şi schimbe şeful. Măsoară o dată şi încă o dată şi-l pune pe acelaşi. Domnu' Viorel, de la doi, are până la urmă experienţă. A stat opt luni pe funcţie şi blocul n-a rămas o dată fără apă rece. Deocamdată.
Cu şefu-i clară. Dar adjuncţii? Să tot fie vreo 27, câte doi-trei pe etaj, iar adjuncţii adjuncţilor, vreo 60, să prindă fiecare garsonieră, măcar unul. Unde-s mai mulţi în spaţiu se pot muta la RA-APPS.
Iar domnu' Viorel le dă ce vor. Îi place bucuria maselor. Îi plac uralele şi zăngănitul cheilor de broască în semn de apreciere. "Vă rog, nu merit", e modest.
Vin televiziunile, filmează, pleacă. "În imobilul din Piaţa Victoriei numărul 1 petrecerea coontinuă fără evenimente deosebite".
Cât domnu' Viorel se ia de mână cu locatarii să joace în faţa scării hora bucuriei, un nou-venit pe scară schimbă yalele. În loc, lasă bilet în uşă: "Cutia de reclamaţii e la domnul George. Et. 3". "Domnu' Radu, e-al dumneavoastră obraznicul ăsta?", sar pensionarele cu experienţă, trecute şi-altădată prin spaima urmăririi şi a persecuţiei. Să înceapă, deci, scandalul. Doar domnu' Viorel este senin.
Domnului Viorel îi place Victor Ponta. L-ar urmări iarăşi şi iarăşi, cu atât mai mult acum, când nu mai este domnu' Dan. Îi place flerul lui şi cum nu i se mişcă nici muşchiul cel mai fin pe faţă când iese şi declară sobru: "Vom creşte pensiile, vom respecta justiţia, vom cumpăra noi avioane".
Îi place mâna forte cu care semnează numai ce-l face fericit. Îi place satisfacţia cu care-şi ţine-n şah colocatarii şi în braţe camarazii. Îi place că le zâmbeşte, iar lor le-ngheaţă sângele în vine şi vorbele pe buze. Că fierb, fără funcţii promise sau fără atribuţii, cu teama că sunt urmăriţi, cu spaima că li se va lua puterea, dar mârâie discret, vorbind cu "dumneavoastră". Şi dincolo de toate, că-i senin. Iar domnu' V
