Greu de imaginat că operaţiunea de măcelărire a teilor din centrul oraşului Iaşi ar fi putut scoate din adormire bruma de societate civilă pe care o avem la Iaşi. Şi totuşi, acest fapt, trecut la capitolul “şi altele” de municipalitate, a determinat o reacţie virulentă, o coagulare fără precedent – reacţii publice, proteste în stradă, dar şi opinii aproape unanime pe reţelele de socializare: e un “masacru”!

Ciudat fapt, pentru că, aşa pare, gropile din asfalt, noroiul care se prelinge pe toate străzile şi trotuarele, patinoarul în aer liber când dă un îngheţ, dispreţul suprem al autorităţilor nu au reuşit să atragă un asemenea val concertat de nemulţumiri.

După ce a câştigat triumfal un nou mandat în fruntea Primăriei Iaşi şi în vreme ce se pregăteşte să devină urmaş al lui Ştefan cel Mare, primarul Nichita se vede confruntat cu o primă criză a mandatului său. Şi de la ce i se trage? De la nişte “pârdalnici” de tei.

Ce atâta zarvă pentru nişte tei amărâţi? Dacă domnul primar ar fi avut curiozitatea să se informeze minimal despre reacţii ale timişorenilor sau clujenilor atunci când s-a atentat la integritatea unor parcuri, de exemplu, ar fi aflat că oamenii “se răzbună” pe indolenţa ta atunci când nici nu te aştepţi.

Că “masacrul” teilor va fi dus până la capăt, şi asta este o certitudine. Nu se-mpiedică “edilii” de un ciot de societate civilă. Întrebarea este dacă energiile acesteia vor putea fi canalizate şi spre alte “proiecte” – raderea parcului din faţa Teatrului Naţional, de exemplu.

Greu de imaginat că operaţiunea de măcelărire a teilor din centrul oraşului Iaşi ar fi putut scoate din adormire bruma de societate civilă pe care o avem la Iaşi. Şi totuşi, acest fapt, trecut la capitolul “şi altele” de municipalitate, a determinat o reacţie virulentă, o coagulare fără precedent – reacţii publice, proteste în stradă, dar şi opinii apro