După cum a fost adus la cunoştinţa opiniei publice săptămâna aceasta, joi, secretarul de stat în MAE ungar, Nemeth Zsolt, a declarat că guvernul de la Budapesta are obligaţia constituţională de a susţine eforturile legitime de autonomie ale organizaţiilor etnicilor maghiari din afara graniţelor Ungariei. Prin comparaţie, nemaiaducând în discuţie destinul etnic al bascilor al căror teritoriu este împărţit, o parte fiind în Spania, cealată parte, în Franţa, nimeni din UE nemaiagitându-se în ceea ce priveşte finalitatea autonomiei lor teritoriale, am putea aduce în actualitate soarta comunităţilor italiane, irlandeze, cubaneze şi mexicane de pe teritoriul Statelor Unite. Deşi sunt puternice sub aspect demografic, economic şi chiar sub aspectul rolului politic pe care-l joacă în timpul campaniilor electorale nord-americane, nici guvernul de la Roma, nici cele de la Dublin, Havana sau Ciudad de Mexico nu au declarat public că ar avea vreo obligaţie constituţională de a susţine, ca să nu mai vorbim de încurajare a eforturilor chipurile legitime de autonomie. Sub acest aspect, niciodată Washingtonul nu va sta la discuţii pe acest subiect cu etnicii italieni, irlandezi, cubanezi sau mexicani, niciodată nu va negocia politic integritatea teritorială. Se poate obiecta că respectivii sunt urmaşii emigranţilor proveniţi din Europa sau America Latină. Nu este chiar aşa. Lucrurile trebuie privite nuanţat. Să nu uităm că pe la 1540 Hernando de Soto a întreprins o expediţie pe teritoriilor care constituie azi sUa. În acelaşi an, Francisco Vâsquez de Coronado, împreună cu 2.000 spanioli şi mexicani, a traversat teritoriul care este azi Arizona ajungând pâna în centrul Kansasului de astazi. Dar actualul teritoriu al Statelor Unite s-a format fie prin cumpărare de teritorii, fie prin cuceriri. Astfel, în 1803, preşedintele Thomas Jefferson cumpăra vastul teritoriu dintre râul Mississip