Preotul Nicolae Feier este cu siguranţă unul dintre cei mai căutaţi preoţi din Bistriţa. Deschiderea şi căldura cu care îşi întâmpină enoriaşii sunt puncte forte care au reuşit să-i atragă şi pe cei mai tineri în lăcaşul de cult. Părintele, un pasionat iremediabil de istorie a ajuns să slujească în cea mai veche biserică din nord-estul Transilvaniei, construită în 1200.
Nicolae Feier este preot de 32 de ani, cariera preoţească fiind aleasă împreună cu părinţii săi, care au fost nişte oameni extrem de credincioşi. Relaţia specială cu Dumnezeu s-a conturat devreme şi l-a îndrumat spre calea preoţească.
A avut şansa să înveţe de la mai marii bisericii ortodoxe româneşti, printre mentorii săi numărându-se Simion Felecan, profesor universitar cu studii doctorale la Roma sau în Grecia sau Mircea Păcurariu, specialist în istoria bisericii ortodoxe române.
De la „teologia bunicii” am reuşit să ajung la cea de vârf după ce am făcut Facultatea de Teologie de la Siviu. Acolo l-am întâlnit pe Mircea Păcurariu care avea să-mi devină mentor şi care m-a luat pe lângă dânsul de la început. Împreuna cu acesta am făcut cercetare istorică, profesorul având de gând chiar să mă ţină la catedră lângă sine, dar Dumnezeu a vrut să ajung preot, acolo de unde plecam, Gledin, Monor, povesteşte părintele Feier.
Pasiunea pentru istorie l-a determinat să cerceteze, ocupându-se printre altele şi de viaţa episcopului Pahomie de la Gledin, care se născuse acolo, însă despre care se ştiau extrem de puţine lucruri. Alături de Înalt Prea Sfinţitul Bartolomeu, părintele a reuşit să pune bazele unei cărţi, care a devenit document pentru canonizarea sa.
La proclamarea canonizării Sfântului Sinod, Gledinul, un sătuc de 600 de locuitori a devenit pentru o zi centrul ortodoxiei. Au fost toţi membtrii sfântului Sinod la Gledin, inclusiv preşedintele şi
