Arhimandritul Ioachim Pârvulescu, stareţul Mănăstirii Lainici, este cea mai cunoscută faţă bisericească din judeţul Gorj. La slujbele pe care le înfăptuieşte cu ocazia marilor sărbători participă mii de oameni.

Nu este loc pe unde părintele Ioachim Pârvulescu să nu fi călcat pentru a insufla oamenilor credinţa şi a transmite cuvântul Domnului. Închisori, spitale, şcoli, universităţi, centre de bătrâni sunt doar câteva dintre locurile unde a ajuns pentru ca oamenii să nu-şi piardă credinţa cu toate că trec prin momente grele. „Faptul că omul cere ajutorului lu Dumnezeu în momentele grele ale existenţei le îngăduie dintr-un tact şi o pedagogie divină. Chiar şi noi ca preoţi sau oricine ar fi, dacă ai parte numai de bine, atunci uiţi de Dumnezeu. Aşa, când îşi dă câte un bobârnac, te mai trezeşte dintr-un somn şi stai cu picioarele pe pământ şi nu mai trăim într-o irealitate“, ne spune stareţul Ioachim. Crede că şi acum religia creştină şochează omenirea: „În Vechiul Testament era Legea Talionului, dinte pentru dinte, îţi dă unul o palmă, îi dai şi tu o palmă, dar Cristos nu a spus aşa. El a spus dacă îţi dă unul o palmă, atunci întoarce şi obrazul celălalt. A revoluţionat pur şi simplu întreaga omenire şi i-a şocat pe toţi. Altă religie a lumii nu spune aşa ceva. Christos a fost singurul care a şocat omenirea acum 2000 de ani şi şochează în continuare. Cea mai mare virtute este smerenia şi dragostea, iar cel mai mare păcat este mândria, adică să te supraevaluezi şi să te supradimensionezi, să crezi că eşti centrul, puterea universului şi a pământului. În smerenie găseşti lucrurile cele mai mari. La oamenii sinceri se descoperă mai mult Dumnezeu, dacă şi ei sunt sinceri şi doritori. Şi oamenii sărmani, nu sunt sinceri toţi. Sărac cu duhul poate să fie şi cel foarte bogat, şi cel foarte înţelept. Ideea este să nu doreşti niciodată răul şi să nu doreşti răul