Cu toate ca au primit raspunsuri adecvate, fiind demontate asa-zisele argumente si demonstrandu-se, cu date concrete, caracterul manipulator si intentia de a dezinforma opinia publica, atacurile acelor ONG-uri care sustin ca Biserica (si, in general, cultele) nu ar mai trebui sa primeasca nici un leut de la bugetul de stat, nu trebuie trecute usor cu vederea. Evident, nu este prima oara cand se ridica astfel de probleme, cand se mizeaza pe lipsa de informare corecta a unui public care, de multe ori traind la limita supravietuirii, se revolta usor la auzul milioanelor de euro care ar falfai prin conturile unei Biserici prospere. Pentru omul care nu calca pragul unei biserici si nici nu se informeaza despre activitatile desfasurate prin intermediul unitatilor de cult, mai ales pentru cel in urechile caruia inca mai suna, vag, ecoul sloganelor comuniste despre religie ca "opium al popoarelor", lumea fiind impartita in doar doua categorii - exploatati si exploatatori, problema sustinerii financiare acordata de stat in acest domeniu nu poate fi una receptata favorabil. Pe acest public, mizeaza, in primul rand, sustinatorii galagiosi ai fracturii totale si definitive intre Biserica si institutiile statutului roman (fie ca vorbim de Guvern, de primarii, de consilii judetene etc.). Aceasta situatie este una perfect circumscrisa modului de reactie al omului care nu poate accepta nimic din ceea ce nu-i este familiar, in pofida oricaror evidente. Sunt date certe si studii sau analize care confirma rolul esential pe care Biserica il are in fragila si framantata societate romaneasca, anume de intr-ajutorare a celor nevoiasi sau de edificare spirituala, de educare, de asanare morala sau de detensionare a unor convulsii la nivel familial, comunitar sau chiar national (ca sa enumeram doar cateva dintre ele, fara a socoti, aici, pe cel esential, definitoriu, de calauza a sufletelor c