După o îndelungată tevatură în acest sens, Partidul Naţional Scoţian (SNP), partida separatistă, a semnat anul trecut un acord cu autorităţile de la Londra pentru organizarea, în 2014, a unui referendum pe tema independenţei… ţării. Scoţienii cu care am discutat nu au fost zgârciţi la opinii.
Interviuri de Irina Lapoviţă, publicat în „Foreign Policy” România nr. 32, iarna 2012
Edinburgh, Scoţia
În opinia dumneavoastră, poate fi Scoţia independentă? Ce beneficii şi pagube i-ar aduce asta?
Ross Laird: Nu există îndoieli privind viabilitatea Scoţiei ca stat, părerile sunt împărţite doar când vine vorba dacă Scoţia îşi poate permite economic să fie independentă. Guvernul scoţian consideră că ar fi un contribuitor net la bugetul Regatului Unit, în schimb, guvernul britanic afirmă, pe bună dreptate, că alocă o sumă disproporţionat de mare pentru provincia scoţiană. Dificultatea vine din faptul că nimeni nu este capabil să precizeze cât de mult plăteşte sau primeşte Scoţia, deoarece depinde ce valori iei in calcul – de pildă, cheltuielile cu apărarea şi redevenţele petroliere fluctuează de la an la an. Sub semnul întrebării stă şi cât din datoria Marii Britanii vine din Scoţia.
Alastair Ross: Referendumul pentru independenţa Scoţiei din 2014 va fi unic pentru această generaţie, ceea ce este un stimulent puternic şi obligă ambele părţi la doi ani de pregătire. Campania pro beneficiază de o finanţare semnificativă, este coordonată de echipa responsabilă de succesul electoral al Partidului Naţional în 2007 şi 2011, care a studiat cu atenţie campania Preşedintelui Obama din 2008 şi foloseşte acelaşi program NationBuilder. Cu toate acestea, 60% din cei chestionaţi sunt împotriva independenţei, iar sondajele de opinie sunt relativ stabile. Cu o diferenţă de numai 10% până la obţinerea majorităţii, tabăra pro este încrezătoare – cu toate că există şi
