Clujeanul Vasile Adamescu (68 de ani) este primul român orb şi surd care a fost învăţat „să vorbească“. În urmă cu două săptămâni, şi-a lansat prima carte. Spune că este un luptător datorită credinţei şi subliniază că fiecare zi din viaţa sa este frumoasă.
Cum ar fi o zi fără lumină? Fără sunete? Cum am trăi în beznă şi tăcere? Pentru Vasile Adamescu, aşa a fost întreaga viaţă.
Şi, deşi sună deprimant să petreci o zi fără să asculţi muzică şi fără să-l vezi pe cel de lângă tine, fie el soţ, iubit, prieten sau simplu necunoscut, Vasile Adamescu nu regretă o clipă. Şi zâmbeşte mereu.
La cei 68 de ani, clujeanul are o poftă de viaţă molipsitoare, spune că nu trece o zi fără să fie fericit şi că nu îşi vede handicapul drept o boală, ci ca pe un dat. Nu se plânge din acest motiv. Însoţitorul său nu l-a auzit vreodată, în cei cinci ani de când sunt nedespărţiţi, să spună că şi-ar dori să vadă lumina zilei, fie şi pentru câteva clipe. Nu. Dimpotrivă, încearcă să-şi facă frumoasă atât viaţa sa, cât şi pe a celor din jur.
Vasile Adamescu scrie în alfabetul Braille, iar Internetul este o ultimă descoperire pe care o adoră şi pe care o foloseşte zilnic cel puţin patru ore. Celor care sunt asemenea lui - nu văd şi nu aud - le scrie cărţi.
Pentru ei a scris „Înfruntând viaţa“, prima sa carte, o autobiografie, a cărei lansare a avut loc în urmă cu două săptămâni, la Biblioteca Judeţeană din Cluj-Napoca. Clujeanul speră că volumul său va fi tradus şi în alte limbi.
„Am scris această carte ca un omagiu adus profesorilor mei, pe care nu îi voi uita niciodată. Vreau ca ea să fie folosită ca material pentru profesorii de astăzi şi pentru orice om care doreşte să-mi cunoască viaţa. Am încercat să-mi amintesc toate trăirile pe care le-am avut, din dorinţa de a-i face pe oameni să înţeleagă prin ce am trecut.
Priceperea celor care m-au educat a fă