În raport cu viața unui om, democrația e un mare rahat: înaintează ca un zombie căruia i-ai mai și legat șireturile, acordă un timp incredibil oricărui cretin care reușește prin minciună și impostură să convingă la vot, încleiază în proceduri greoaie orice idee care te-ar arunca instituțional cu ani buni înainte.

Singura bucurie o vor avea nepoții nepoților noștri peste ani cînd vor privi cu duioșie, dar dumiriți, la înaintașii lor: cei care au crezut ca proștii că interesul general făcea și altceva decît să ducă tava cu cafele pe încîlcitele coridoare birocratice de la Bruxelles sau că regimul Putin omora sute de jurnaliști sub ochii Europei, orbi, cică, din cu totul alte motive decît gazul ieftin venit din Est. Vor fi, probabil, vremurile în care, nepoții doamnei Udrea vor recunoaște vinovați că nici nepoții lor nu vor trebui să mai muncească. Hop-așa, hai înapoi în prezent!

La Bruxelles obtuzitatea e îmbrăcată impecabil, poartă Hublot la mînă și mănîncă în cele mai bune restaurante. Așa îmi imaginez din moment ce peste 4 mii de funcționari europeni au salarii mai mari decît ai doamnei Merkel.

Traian Băsescu s-a întors de acolo cu cel mai bun exemplu al îngustimii europene. "Am avut o discuție cu președintele Barroso și o să rog premierul să țină cont; președintele Barroso s-a oferit să transfere de la Comisie un număr suficient de mare de oameni care să lucreze în toate structurile de absorbție a fondurilor, în așa fel încît România să recupereze rapid". Și-acum, să reformulez: să spui asta e ca și cum i-ai da unuia o bicicletă fără lanț și abia după cinci ani, timp în care l-ai privit cum își belește genunchii și își sparge botul încercînd să meargă pe ea, vii cu o idee genială: Hai să-i dau și lanțul!

Din moment ce-i dai unei țări niște bani tocmai ca să-i folosească pentru a te ajunge din urmă ca dezvoltare, din moment ce tu știi