Şi ne-a dat o ţară frumoasă cu de toate: munţi, dealuri, câmpii, râuri, Dunăre şi Mare. Şi pentru că ţara trebuia populată, pe fondul cultural de la Tărtăria, unde a crescut neamul tracilor cu cel mai viteaz popor (dacii), Dumnezeu a mai presărat de-a lungul timpului sârbi, polonezi, ucrainieni, bulgari, tătari, ruşi, evrei şi ceva mai mulţi unguri şi ţigani. Ţiganii, altfel relativ uniform distribuiţi, înregistrează o concentrare în Oltenia iar ungurii (cu excepţia Bucureştiului) sunt limitaţi la spaţiul transilvan. Dacă ţiganii creează probleme mai mult prin ţările Europei pe unde hălăduiesc, cu ungurii relaţia n-a fost niciodată prietenoasă. Am făcut parte din comisia parlamentară care, imediat după revolutia din ’89, a analizat presiunile făcute asupra românilor şi exodul acestora din zonele cu populaţie majoritar maghiară. Cunoscător al problemelor inter-etnice din Transilvania sunt convins că rezolvarea necesită măsuri (inteligente şi…costisitoare) pe termen lung. Din păcate (cu excepţia perioadei comuniste) nu s-a făcut nimic în acest sens. Asta scoate în evidenţă limitele clasei politice pe întreaga perioadă post revoluţionară. De 23 de ani acumulăm tensiuni care la un moment dat vor răbufni. Posibil chiar în acest an. 2013 este cel mai riscant an după 1945 (excluzând perioada 1989-1990). În 2013 va trebui elaborată noua constituţie, după care urmează o serie de legi care să adapteze instituţiile statului la noile reglementări. Printre acestea şi reorganizarea administrativ-teritorială cu împărţirea în (opt?) euroregiuni. Există variante de lucru privind criteriile de definire a euroregiunilor: economice, geografice (bazine hidrografice), istorice, culturale, etc. Ungurii o ţin langa cu Ţinutul Secuiesc (pe criterii etnice) care ar urma să concentreze zonele cu populaţie majoritar maghiară din Harghita, Covasna, Mures, Braşov şi Sibiu. Pregătirea unui st