Adesea, pretentiile parintilor intrec cu mult capacitatea intelectuala a copilului lor si de aici, din aceasta neintelegere, se nasc adevarate drame.
Acesti parinti, le-as spune mai curand, inconstienti, dar si nerealisti, resping orice sfat care vine dinspre scoala, de la invatator sau profesor, afirmand ca stiu ce copil au, ca doar e al lor.
Intr-adevar, e foarte greu sa-i ceri unui parinte sa-si evalueze corect copilul, sa fie realist si sa accepte adevarul cum ca, de la un anumit nivel in sus, nu se mai poate. Si totusi cred ca se poate, cu efort, daruire si multa responsabilitate.
Nu poti sa-i pretinzi performante scolare unui copil hranit cu fast-food-uri si cipsuri si care, in loc de apa, singura care tine de sete, bea zi de zi, bauturi racoritoare de tip coca-cola.
Un copil bine hranit, cu alimente care sa aiba in compozitia lor nutrientii necesari unei dezvoltari fizice si psihice armonioase si sanatoase, nu-si va dezamagi niciodata parintii si va corespunde celor mai mari pretentii ale lor.
Copilul invata obiceiurile bune, pe care le va pastra si respecta toata viata, de mic, de acasa, de la parinti. Copilul trebuie sa stie ca ora mesei se respecta si ca macar o data pe zi, trebuie sa serveasca o masa calda. Copilul trebuie sa stea la masa cu parintii si sa manance aceeasi mancare la fel ca ei. Sigur ca va face exact ce fac si parintii.
Daca maturii nu duc morcovul si patrunjelul pe marginea farfuriei, cu siguranta, nici copilul n-o va face. Daca parintii vor manca sarmalele sau ardeii umpluti cu tot cu ambalaj, asa va face si copilul, poate la inceput cu mofturi dar, daca i se explica de ce e bun morcovul si patrunjelul sau invelisul sarmalutelor va accepta fara sa se mai strambe.
Salata de legume, crude sau fierte, sau cea de verdeturi nu ar trebui sa lipseasca de la nici