Cum să supui un popor care se supune singur sau chiar te roagă să îl supui ?

Suntem un popor deosebit. Dintre toate popoarele lumii, numai noi am fi putut face faţă situaţiei geopolitice în care este un miracol că am supravieţuit. Nici un alt popor nici o altă naţiune nu ar fi reuşit să suporte şi să ducă în spinare ceea ce a dus acest popor prins în menghina a trei imperii, cu atâtea călcări începând de la popoarele migratoare până în ziua de azi. Cred că şi neamurile Goţilor şi Hunii şi Avarii şi Cumanii cei războinici care au încercat să se aşeze sau să ne scoată din ţară sau din sărite s-au lăsat păgubaşi văzând cât de maleabili suntem şi ce repede ne „adaptăm” cerinţelor, dacă e ordin. Mai toţi veneau aici însetaţi de sânge, aşteptând să fie înfruntaţi, să se poată răzbuna, să treacă prin foc şi sabie îndrăzneala locuitorilor. Dar de unde, localnicii i-au întâmpinat cu pâine şi sare le-au arătat drumul cel mai scurt către graniţele celelalte, le-au pus în desagă să aibă de drum şi le-au urat călătorie sprâncenată. Cum să te răzbuni pe aceşti oameni, cum să le tai capul, când mâinile lor te strângeau în braţe cu bucurie mai mult sau mai puţin ascunsă? Aşa că setea de sânge nu prea a găsit satisfacţie aici şi migratorii au plecat acolo unde se puteau răzbuna şi aveau motive de scandal. Nici romanii nu au făcut mulţi purici pe aici din acelaşi motiv. Aurelian a decis că e mai bine să îşi retragă cetăţenii înapoi pentru că cei care stăteau aici mai mult de un 100 de ani deveneau supraponderali deşi încă nu apăruse Mc Donald, dependenţi de băutură deşi nu apăruse Coca Cola şi degrabă pupături de funduri, deşi încă nu apăruse Barroso.

Cum să supui un popor care se supune singur sau chiar te roagă să îl supui ? Unde e bucuria înfrângerii, dacă nu vezi sângele ţâşnind, dacă nu ţipă nimeni de durere, dacă tu îi rupi unuia o mână şi el o întinde şi pe cealaltă?