Aparatul şi spuma de ras, after-shave-ul şi oglinda din baie sunt produse de lux faţă de ustensilele de mult uitate folosite de bunici, precum briciul, pămătuful bulgăresc şi oglinjoara cu picior. Briciul tradiţional este un instrument foarte ascuţit, a cărui tehnică de folosire trebuie stăpânită foarte bine pentru a nu exista riscul de rănire. Mânerul său poate fi din orice material (lemn, fildeş, os, metale preţioase sau chiar plastic). Pămătuful este considerat simbolul bărbieritului din trecut. Era alcătuit din peri sintetici, însă cele de bună calitate erau confecţionate din păr de bursuc. Bărbaţii cu barbă, fără barbă Arta bărbieritului triumfă în secolul al 18-lea, în perioada iluministă, atunci când devin şi o profesie de sine-stătătoare, fiind asociat cu rafinamentul, caracterul aristocratic sau stilul specific unui gentilom adevărat. După cum notează William Nicholson în “Journal of Natural Philosophy, Chemistry, Literature and the Arts” în 1802, “capriciul şi moda, sau îmbunătăţirea modernă a igienei personale, au privat toate naţiile Europei de bărbi”. Părul facial începe să fie considerat barbar. Petru cel Mare alege să dramatizeze racordarea Rusiei la modernitatea occidentală ordonând nobililor să-şi radă podoaba. Noi varietăţi metalice pe piaţă La mijlocul secolului al 18-lea avansul tehnologic în prelucrarea oţelului a condus la apariţia unor noi varietăţi metalice pe piaţă, care puteau fi foarte bine adaptate celor care mânuiau o lamă. Oţelul de creuzet avea o importanţă aparte. Puternic şi durabil, şi totuşi pretându-se la o polizare până la luciu de oglinda, era un dar dumnezeiesc pentru noua generaţie de producători. De la tehnologie, la modă şi invers În 1772, Charles Woodcok face publicitate unei creme de ras care promite o piele catifelată şi parfumată. Şi totuşi, totul depinde de ascuţimea lamei. În 1770 un parfumier de pe Fleet Street din Lon