Veronika Varju locuieşte în Veszprem şi nu lipseşte de la niciun meci al echipei de handbal din localitate. Tânăra l-a cunoscut pe Marian Cozma, handbalistul care a fost ucis în urmă cu patru ani, în urma unui scandal dintr-o discotecă din Veszprem. În ediţia de mâine a ziarului Pro Sport, vă prezentăm povestea Veronikăi şi a altor suporteri care l-au comemorat sâmbătă pe Marian Cozma.

La câteva zile după moartea handbalistului, Veronika i-a scris acestuia o scrisoare. Ne-a permis să o publicăm. Varianta în limba română a scrisorii (tradusă de Laszlo Arpad) o puteţi citi mai jos:

Bună, Marian!

Ştiu că acum eşti foarte departe, dar chiar aşa, nu ai fost niciodată atât de aproape ca şi acum. Mi-e greu să îţi scriu fără să îmi curgă lacrimile. Nu te-am văzut niciodată plângând, poate doar câteodată am văzut lacrimi de bucurie în ochii tăi. Ţin minte când te-ai transferat la Veszprem şi mă miram cât de înalt eşti şi chicoteam cu ceilalţi că ai mişcări mai neîndemânatice pe teren. Recunosc că nu ţi-am prezis un mare viitor în echipă, dar tu ai ţinut să ne contrazici cu vârf şi îndesat. Treceau săptămânile şi lunile şi tu ai fost din ce în ce mai în formă. Ai avut un merit deosebit în câştigarea campionatului de anul trecut (n.r., 2007) şi ai jucat foarte bine în Cupa Cupelor. În luna mai, în piaţa Ovaros, ţin minte că aveai pe tine un tricou roz şi pe gât medalia Cupei Cupelor. Stăteai pe podium şi se vedea cât de fericit şi sigur pe tine erai. Te îmbrăţişai cu Vujin şi cântai cântecele suporterilor, iar noi cântam împreună cu voi şi săream în sus de bucurie. Chiar şi după sărbătoarea oficială, nu ai fugit, ai stat de vorbă cu toţi şi ai avut o vorbă bună pentru fiecare. Pe copii îi luai în braţe şi îţi făceai poze cu ei. Ai suportat cu stoicism avalanşa de suporteri care îţi cereau autografe.

Peste câteva zile, am câştigat campion