Deşi proaspăt instalat la Oţelul Galaţi, tehnicianul Petre Grigoraş pare să fi rămas cu sufletul alături de Pandurii Tg-Jiu. Antrenorul moldovean povesteşte cum a încercat să treacă peste despărţirea de echipa olteană, la care a cunoscut cele mai mari satisfacţii din carieră. Totodată, Grig îşi doreşte o continuare a misiunii sale la Pandurii, prin Cristi Pustai.

Reporter: Ce a însemnat capitol „Pandurii” pentru Petre Grigoraş?

Petre Grigoraş: Credeţi-mă că încă mi-e destul de greu să vorbesc şi acum despre aceea perioadă de 2 ani şi 3 luni petrecută la Tg-Jiu, pentru că ea a fost una cu totul specială. Sincer, nici eu nu m-aş fi aşteptat să se termine sub forma asta, poate ar fi fost mai drăguţ sub altă formă… Dar nu trebuie să găsim vinovaţi acum. Cert este că nu regret absolut nimic din perioada petrecută la Pandurii, a fost o perioadă extraordinară şi pentru mine, şi echipă, poate cea mai frumoasă perioadă a carierei mele. De aceea, mie îmi vor rămâne în amintire doar momentele plăcute (care nu au fost puţine), jocurile bune, rezultatele bune… Prefer să mă gândesc că am avut o colaborarea bună cu toată lumea de acolo, de la fani şi până la conducători.

Rep.: Dincolo de numeroasele recorduri pe care le-aţi stabilit, care credeţi că a fost cea mai mare realizare din mandatul dumneavoastră la Tg-Jiu?

P.G.: Mă bucur că am reuşit să fac acolo ceea ce nu au reuşit predecesorii mei. Însă recordurile sunt făcute să fie doborâte. Aşa cum cred că şi alţii după mine vor încerca să facă la fel. Referitor la cea mai mare realizare personală legată de Pandurii, cred că ar fi aceea că echipa s-a transformat dintr-una mai puţin mediatizată, mai puţin spectaculoasă, într-o echipă plăcută ca joc, cu rezultate pe măsură. Apoi, s-au promovat anumiţi tineri, mulţi au ajuns chiar şi la naţională, iar la ora actuală, fără să ţinem cont de jucători