Francisca nu este ceea ce numim un ziarist experimentat, insa vor avea loc in aceasta rubrica si cei cu multi ani de meserie „in spate”, dar si cei mai tineri, care, iata, fie din pricina crizei, fie din alte cauze, nu si-au gasit locul in aceasta lume din ce in ce mai cenusie a presei romanesti.
Dupa ce a facut o facultate de profil si dupa trei ani de lucru la „Adevarul” – la ceea ce a fost singurul proiect profesionist ecologic in media, suplimentul „Adevarul Verde” – Francisca a ales calea Canadei. Ca zeci de mii de alti romani. O tara unde „nu umbla cainii cu colaci in coada”, dupa cum ne povesteste chiar ea:
„M-am angajat la Adevărul în 2007, la o lună după ce am absolvit Facultatea de Jurnalism a Universităţii din Bucureşti. Laurenţiu Ciocăzanu m-a angajat. Îmi aduc aminte că îi dusesem lui Laurenţiu nişte decupaje din ziare , “portofoliul” meu realizat în timpurile în care, studentă fiind, am făcut practică vreun an la unul din suplimentele „Jurnalului Naţional”. Laurenţiu mi-a dat atunci credit şi şansă pentru că eu nu aveam adevărată experienţă de presă când am intrat în biroul lui de sticlă. M-am angajat la secţia de ecologie a ziarului, la suplimentul „Adevărul Verde”, şi la numai câteva luni după, în team-buildingul din Deltă, mi-a înmânat şi o diplomă cu titulatura “Junioara Verde”, cu siguranţă, în semn de încurajare a unui novice. Asta am ţinut, cu falsă modestie, să menţionez celor care se arătaseră puţin invidioşi…
Eu când vorbesc de Adevărul, Adevărul la care m-am angajat si nu cel de la care am plecat, îmi vine să plâng de dorul acelor vremuri, mai ceva ca de dorul României, acum că sunt la mii de mile distanţă de ţară. De un loc de muncă precum cel din perioada 2008/2009 nu cred că voi mai avea parte prea curând. Plecam seara de la redacţie cu o stare de nerăbdare ca a doua zi să vin din nou, deşi eu n-am fost niciodată workah
