În Evul Mediu, un mercenar, un condottiere, al carui nume nu-l mai ţine minte nimeni, a salvat oraşul Sienna de atacul unei armate străine. Cum puteau oare să-l recompenseze cetăţenii Siennei?
Nu era suma de bani, nu exista nici o onoare care să-i poată fi conferită pentru a recompensa valoarea serviciului adus. Atunci cetăţenii s-au gândit să-l pună conducător pe viaţă al oraşului, dar şi asta li s-a părut prea puţin. Atunci a veni unul care a cerut cuvintul in fata adunarii si a spus: "hai sa-l ucidem si dupa aceea sa-l veneram drept patronul cetatii". Si asa au facut.
O poveste poate mereu de reamintit atunci cind avem de raspuns, obsedant, intrebarii: oare ce-au cu noi cei de la Bruxelles? De ce suntem parca mereu si mereu numai noi ciuca batailor, subiectul criticilor si obiectul unor experimente chiar umilitoare cum ar fi MCV instaurat fara limita in timp?
Poate povestea mea nu este singurul raspuns posibil dar cu siguranta raspunsul vine de acasa, din ceea ce noi singuri de construim ca imagine si comandam drept carte de vizita. Nimeni parca nu vrea sa vada ca, in acesti 23 de ani de la Revolutie, nu ne-am construit, programatic, nici o figura de erou exemplar, n-am creat un personaj de referinta cu care sa poata fi identificata Romania aceasta a noastra, cit poate fi ea de europeana si euro-atlantica.
Dimpotriva. Constant, fara nici un fel de exceptie, am ars, demolat sau maculat imaginea oricarui personaj care se mai distingea cit de cit pe scena publica, am pus toate bateriile grele pe oricine intra in zona de virf a demnitatilor publice. Am ajuns in situatia in care sa nu avem sef de stat, ministru, parlamentar, lider de opinie, sef de patronate, sindicate, ONG-uri care sa nu fi fost acuzat macar de furt, plagiat, sa nu fi fost invocata apartenenta sa la fostele structuri ale Securitatii, sa nu fie macar oarecum ofiter acoperit, fie
