Într-o epocă tot mai violentă şi la propriu şi la figurat, în care cea mai răspândită boală devine depresia, tot mai mulţi români se întorc spre biserică pentru sprijin, iar rolul preotului devine tot mai important în comunitate.

Părintele Ionel Popescu, din Timişoara, consideră că, în aceste condiţii, rolul preotului devine tot mai important, parohul fiind, nu cu mult timp în urmă, principalul sfătuitor al comunităţii.

„Preotul din zilele noastre redevine încet cel de odinioară. Acest lucru se întâmplă în principal datorită faptului că, cel puţin în lumea satului, au cam început să dispară alţi îndrumători şi sfătuitori. Satele româneşti, unde spune Blaga că s-a născut veşnicia, îmbătrânesc şi se depopulează văzând cu ochii. Autorităţile nu mai pătesc intelectualii din lumea satului. Învăţătorul dispare, profesorii au plecat spre centre mai marei, medicul nu mai este”, a spus părintele Popescu.

Acesta vorbeşte în cunoştinţă de cauză, dând exemple de zone unde preotul a rămas cel mai important sprijin al oamenilor din comunitate. „Pot vorbi concret despre spaţiul nostru eclezial, Arhiepiscopia Timişoarei, pe care o cunosc foarte bine, cu zonele rurale din părţile Făgetului, zone de deal şi de munte, zonele rurale izolate din părţile Lugojului sau Detei, din pustă, unde a mai rămas doar preotul. Aşadar, preotul de astăzi începe să redevină sfătuitorul, îndrumătorul enoriaşilor din acele zone, pe lângă faptul că este şi duhovnic, şi liturghisitor, şi cel care îndrumă viaţa misionară şi culturală, dar şi social-filantropică. Pentru că dacă se întâmplă ceva într-un sat izolat, până să vină pompierii sau alte instituţii să rezolve problema, preotul este cel care încearcă să rezolve. Preoţii de astăzi sunt cei care, în asemenea zone, dacă se iveşte un caz grav de boală, urcă omul în maşina personală şi-l transportă rapid la cel mai ap