Primii ghiocei care au bucurat privirea romașcanilor, într-o zi de iarnă autentică, sunt “de import”, aduși din județul vecin, Bacău. Și nu sunt ghiocei de pădure, ci ghiocei crescuți în seră.
Un buchețel cu câteva fire de ghiocei – rebegiți de frig, ca și proprietarul lor – costă un leu. “Sunt ghiocei «mașcați», au floarea mare, nu găsești așa ceva în pădure“, îi laudă Eugen Nistor, în așteptarea cumpărătorilor.
De câțiva ani, și-a făcut obiceiul de a pune în seră, pe lână spanac și salată, pe marginea straturilor, și ghiocei. Florilor le merge bine și, în fiecare an, iese pe piață cu mult înainte ca ghioceii să scoată capul în pădure. “E mai ușor să-i cultivi acasă. În pădure trebuie să știi locurile și ești condiționat de vreme“, spune Eugen Nistor.
De loc e din Ruginoasa, județul Bacău, la vreo 20 de kilometri de Roman. Preferă Romanul pentru că, spune el, piața e mai liberă. Romașcanilor încă nu le-a dat prin minte să cultive ghiocei în seră. Comerțul cu ghiocei nu e înfloritor, dar, după părerea lui, “ieși mai bine decât cu salata“. Cel puțin acum, la început de sezon, când ghioceii sunt o raritate și romașcanii scot cu ușurință un leu din buzunar pentru a se bucura de gingășia lor. “Joi după-amiază am vândut 80 de buchețele în două ore, în centrul Romanului“, spune Eugen Nistor.
Primii ghiocei care au bucurat privirea romașcanilor, într-o zi de iarnă autentică, sunt “de import”, aduși din județul vecin, Bacău. Și nu sunt ghiocei de pădure, ci ghiocei crescuți în seră.
Un buchețel cu câteva fire de ghiocei – rebegiți de frig, ca și proprietarul lor – costă un leu. “Sunt ghiocei «mașcați», au floarea mare, nu găsești așa ceva în pădure“, îi laudă Eugen Nistor, în așteptarea cumpărătorilor.
De câțiva ani, și-a făcut obiceiul de a pune în seră, pe lână spanac și salată, pe marginea straturilor, și ghioce
