Canotajul românesc speră: se strînge apă în sala de gimnastică de la Izvorani.
Plouă în sala de gimnastică de la Izvorani. Nimic nou sub soare şi nori, că plouă într-o sală de sport de un milion de euro, în România anilor 2000. O sală inaugurată acum şapte ani, nu şaptezeci. Ei, şi? Bine că avem şi sălile astea, să nu mai căutăm nod în papură: ba sînt prea mulţi bureţi în bazin, ba e prea multă apă pe sol. Să privim şi partea plină a găleţii!
Gimnastele din lotul naţional nu se plîng că se antrenează printre mopuri şi căldări. Păi, cum, ele să se plîngă? Zeiţele? “Nu ne împiedicăm de găleţi, ne anunţă antrenorii la orice pas!”, a spus Larisa Iordache, la DolceSport.
Octavian Belu arată retoric spre constructori: “Au făcut superficial acoperişul, sînt veniţi de undeva de unde plouă foarte rar, probabil din Sahara”. Nu chiar din deşert, au venit de la Cernavodă. Sala de gimnastică de la Izvorani a fost ridicată de General Concrete SRL. Conform Ziarului Financiar, peste această firmă s-a abătut o ploaie de comenzi de la Compania Naţională de Investiţii (CNI). Între 2007 şi mai 2010, a primit nu mai puţin de zece contracte, în valoare totală de 108 milioane lei.
Aceşti constructori “saharieni”, cum i-a numit antrenorul, s-au scăldat în contracte şi după ce au ridicat sala de la Izvorani. Au primit, printre altele, comanda pentru lucrările de execuţie a sălii de sport de la CS Dinamo.
Nici înainte de Izvorani, constructorii din Cernavodă n-au suferit de secetă. Ridicaseră sala de sport de la Cornu. Ion Ţiriac a văzut-o, i-a plăcut şi a comandat una la fel. România liberă observa că, în ciuda proiectului identic, preţul sălii de la Cornu e de patru ori mai mare, 4 milioane de euro. Patronul General Concrete dădea atunci jurnaliştilor un răspuns pe măsura diferenţei: “Cu cine să lucrez, domne, dacă nu cu statul? Cine face în criză investiţii? S
