Public mai jos raspunsul dat de H.-R. Patapievici unui articol al Alinei Mungiu-Pippidi in care profesoara de la Hertie School of Governance din Berlin se referea, intre altele, la momentul Marga din istoria recenta a ICR. Textul doamnei Mungiu-Pippidi a aparut, cu titlul “Daca ipocrizia ar ucide. MCV si ICR”, pe site-ul-ul “Aliantei pentru o Romanie Curata”, condusa de dansa, precum si in ziarul “Romania Libera”. Profesoara Mungiu-Pippidi spune ca ICR nu era subiectul central al articolului sau. Poate nu ca numar de cuvinte, dar ICR apare in titlu si reflectiile pe acest subiect au o semnificatie precisa in text. Mai cu seama ca in jurul strategiilor lui Andrei Marga, dupa numerosi comentatori o revenire la triumfalismul desuet al protocronismului de trista amintire, se poarta o discutie publica intensa. Doamna Mungiu-Pippidi este, banuiesc, la curent cu o petitie semnata de peste doua mii de cetateni care cer demiterea lui Andrei Marga.

Evident ca profesoara Mungiu-Pippidi nu are nicio obligatie sa se ocupe de Andrei Marga, dupa cum nu are vreo obligatie sa se ocupe de plagiatul lui Ponta, de aberatiile anti-occidentale ale lui Crin Antonescu si de declaratiile iresponsabile ale lui Dinu Zamfirescu. Nu are nicio obligatie sa se ocupe de clientela lui Marga numita in functiile-cheie de la ICR (probabil ca numele lui Octavian Hoandra, pana acum cateva zile directorul comunicarii si varf de lance al campaniilor impotriva fostei conduceri nu-i spune nimic, cat despre acela al lui Mihai Milca, autorul, inteleg, al penibilului “Raport preliminar” produs de Marga si echipa sa, intre timp disparut fara explicatii din functia de director general pentru relatii externe la ICR, chiar mai putin).

M-am intalnit cu Alina Mungiu-Pippidi la Viena, la o conferinta despre doua decenii de la revolutiile din 1989 organizata de ICR Viena in martie 2009. Erau