„Ca unul dintre cei care au contribuit direct și indirect în cei 40 de ani de activitate pusă în slujba mineritului, la producerea și livrarea până în prezent a miliardului de tone de cărbune din Oltenia, trăiesc în aceste clipe cele mei controversate sentimente, fără însă a mă impresiona prea mult acest concediu de odihnă pentru cei din CEO, pe care îl, consider vremelnic, suportabil și necesar, determinat de această iarnă blândă. Noi minerii am mai trăit astfel de provocări conjuncturale și nu trebuie să ne speriem, fiindcă au existat și situații în care am fost colacul de salvare al sistemului energetic național. Noi trebuie să analizăm situația nu la luminile de poziție ci la faza lungă. Urmărind din afara sistemului, pe mine mă îngrijorează scăderea cererii de energie electrică la nivel național, mă îngrijorează puterea limitată a rețelelor de IT racordate la sistemul energetic european, mă îngrijorează concurența, fără precedent, pe piața de desfacere a energiei electrice pe bază de cărbune în competiție cu energia atomică, eoliană, solară, hidro și bio, mă îngrijorează programul UE 20-20-20. Paralel cu îngrijorarea nutresc însă un sentiment de încredere în potențialul nelimitat al specialiștilor din minerit și energie și de satisfacție ca în activitatea mea am format, am încurajat și promovat adevăratele valori, adevărații specialiști care încă mai sunt în eșaloanele din spatele cortinei. În același timp sunt îngrijorat de criteriile de promovare a cadrelor de conducere din minerit pâna la nivel de șef de carieră. Fără a ignora rolul și importanta personalului de execuție, eu consider că, cadrele de conducere sunt singurele care pot să schimbe raportul competitiv în favoarea noastră, primele, care trebuie să-și schimbe mentalitatea managerială moștenită de la mineritul tradițional, primele care trebuie să-si pornescă motoarele spiritului inventiv, primele