Constantin Plugaru este de treizeci de ani avocat în Baroul Vrancea. Înainte de a îmbrăţişa această profesie a fost judecător timp de 13 ani. La începutul anilor ’90 a fost decanul Baroului Vrancea. Deşi se pregătea să devină medic, unchiul său, un avocat din Iaşi, l-a îndrumat către această profesie. Nu regretă că a ales acest drum şi chiar şi-a sfătuit copiii să îmbrăţişeze această profesie. Pe plan familial, Constantin Plugaru şi-a dedicat viaţa copiilor săi. Spune că el i-a crescut, întreţinut şi educat după divorţ. Sacrificiul acesta l-a făcut să uite de dorinţa de a-şi „reface viaţa“. Sfătuieşte tinerii să fie corecţi şi să-şi iubească profesia pe care o aleg. Ca pasiuni are drumeţiile şi aerul curat de munte.
Reporter. De când sunteţi avocat?
Avocat Constantin Plugaru: Sunt avocat în Baroul Vrancea din data de 1 martie 1983, dar înainte am fost judecător la Judecătoriile Panciu, Focşani şi la Tribunalul Vrancea.
Rep. Unde aţi făcut studiile?
Av. Am terminat facultatea în 1970, la Iaşi, la Universitate, Facultatea de Drept şi prin repartiţie am venit în Vrancea. Mama mea este din Cîmpineanca. Am preferat aici pentru că mai trăia unul din fraţii mamei.
Rep. De ce aţi ales Dreptul?
Av. Iniţial m-am pregătit pentru medicină, însă în familie aveam un unchi, avocat la Iaşi, Emil Popovici, care mi-a sucit minţile. La vremea respectivă erau 16 sau 18 candidaţi pe un loc la medicină. Nu eram sigur pe pregătirea mea şi riscam să merg în armată. Unchiul meu m-a sfătuit să merg la Drept. Cu un an înainte de a intra eu, în 1964, la Drept au fost şase candidaţi pe un loc. În 1965, când am dat eu la Drept, au fost 11 pe un loc. Am reuşit. Unchiul meu îmi spunea că dacă aş intra la Medicină, aş avea toată viaţa de dat examene şi dintr-un oraş precum Iaşiul aş fi putut ajunge într-un sat uitat de lume în judeţul Vaslui
