Mai întîi despre receptarea bugetului. USL: Băsescu a trădat ţara. Băsescienii: Ponta obţinea chiar şi mai puţin. Eu: ipocrizie cît casa a donatorilor, o Polonie care s-a descurcat perfect şi două veşnice oi negre: Bulgaria şi România. Nu cred că Ponta ar fi putut fi acolo altceva decît un satelit al unui Hollande, considerat pierzător.
E, de altfel, foarte clar că basmul cu “creşterea” al francezului a fost doar pentru electoralele de anul trecut. Coaliţia austerităţii s-a întărit prin ciment conservator: Merkel şi Cameron de aceeaşi parte a baricadei. Încă o dovadă că ideologia comună ultraconservatoare şi diverse pusee separatiste (Europa pe viteze) merg perfect împreună. Doland Tusk, premierul Poloniei, a denunţat tot timpul public această barbarie cu diverse “viteze” şi a fost plătit cu bani mai mulţi. Or fi fost criticile şi forţa de lobby poloneză sau o fi fost PPE-ismul care a hotărît asta? Din toate cîte puţin.
La noi, Traian Băsescu ne-a servit scurt că am primit mai mult decît putem lua, că să zicem sărumîna donatorilor şi cu asta basta. Ponta a spus că Băsescu nu şi-a făcut treba, că e blazat, că nu mai apără interesele României. Pe scurt: ăia l-au ţinut în scaun, cum să mai lupte împotriva lor. Întrebarea o fi populistă, dar asta n-o face mai puţin justificată. Dacă nu-l lega ceva aparte de Bruxelles, de ce nu l-ar fi lăsat Băsescu pe Ponta să-şi rupă gîtul la negocieri?
Un titlu din Gândul îmi face munca mai uşoară. Filozofia conservatoare (pînă la autodistrugere în cazul esticilor) ar suna cam aşa în gura unui lucrător român din Marea Britanie: “”Noi, dacă ne arde buza, suntem dispuşi să facem orice job. Doar n-o să stăm să aşteptăm ajutoare sociale”. Ne anunţăm din start disponibilitatea: facem orice pe puţini bani numai să nu cedăm la “ajutorul social”.
Cam aşa sună şi argumentul “n-am putut lua mai mulţi bani nici pînă acum”