Pentru destul de puţini participanţi – din motive de spaţiu – la dezbaterea organizată joi, de Asociaţia pentru Promovarea Culturii şi Responsabilităţii Civice, în colaborare cu Fundaţia Creştin-Democrată şi cu Institutul Verde, cu tema „Evoluţii sociale post-belice: Comunism versus Democraţie”, momentul va rămâne memorabil şi este păcat că manifestări intelectuale de asemenea calibru nu au loc în programale unor televiziuni mai interesate de dezbaterile între interlopi sau „asistente de platou”. Protagoniştii acestei discuţii au fost doi intelectuali de marcă – Adrian Cioroianu şi Theodor Baconschi – a căror trecere prin politică nu a reuşit să le afecteze statura culturală. Ambii au fost, în perioade diferite, evident, miniştri de Externe.
Au întâmpinat, în această calitate, provocări diferite cărora le-au răspuns în funcţie de opţiunile partinice ale momentului: Adrian Cioroianu în perioada 2005-2007, Theodor Baconschi în 2009-2011. În timp ce primul a renunţat la cariera politică dând prioritate celei profesionale, cel de-al doilea a încercat să supravieţuiască naufragiului formaţiunii sale, nereuşind însă să prindă colacul de salvare parlamentar, datorită valului tsunami care a trimis la fundul percepţiei publice întregul echipaj. În timp ce Adrian Cioroianu s-a concentrat pe activitatea didactică de la SNSPA, Baconschi îşi găseşte temporar refugiul în Fundaţia pe care a creat-o.
Tema discuţiei – „Comunism versus Democraţie” – nu i-a plasat pe protagonişti pe poziţii diferite. Ba dimpotrivă. Ceea ce i-a distanţat au fost însă nuanţele de percepţie şi de interceptare. În timp ce Baconski a marcat o relativă „încremenire în proiectul” clasic al Opoziţiei, Cioroianu a demonstrat capacitatea unei analize complexe, în care personajul activ politic a făcut loc, cu eleganţă, istoricului. Temele atinse în cursul discuţiei au fost diverse: de la
