Duminică seara m-am uitat și eu la premierul Ponta, care-și vărsa năduful pe ecran și se războia cu un Băsescu imaginar, trântind cu el de toți pereții pe motiv că n-a negociat cum trebuie și n-a adus atâția bani câți socotise el că ar avea nevoie. Dacă nu erai atent sau dacă nu erai în temă cât de cât aveai impresia că, vorba lui Cristoiu, banii au fost în poșeta lui Merkel, iar Băsescu a furat poșeta care nu trebuia, aia goală… Ponta părea bătut la poponeață cu urzici și se blocase pe ideea că nu va semna nici o scrisoare inițiată de președintele Băsescu, pentru că acesta ar viza încălcarea interesului național. Tot el cu gurița lui a mai spus că președintele Băsescu ar fi făcut presiuni pentru rămânerea lui Daniel Morar la șefia Parchetului General, că n-a fost în stare să negocieze, că s-a dus degeaba cu biletul de avion plătit de el, că a pierdut banii pentru irigațiile lui Daniel Constantin…

Într-adevăr, părea nemulțumitul național. Habar nu am ce o fi pățit Ponta la sfârșitul acestei săptămâni, dar ceva nu e în regulă cu el. I-am văzut reacția din Italia la adresa lui Berlusconi, despre care oricine poate spune că e bătrân, că e afemeiat, că e cam țicnit, dar nu poate spune că e Ceaușescu, așa cum l-a catalogat Ponta și uimirea mea a fost și mai mare. Să fi început să-i dea dovezi de fidelitate lui Felix, așa cu i s-a cerut? Oricum, dacă este adevărat că președintele Băsescu i-a cerut Monei Pivniceru să-l pună în funcția de procuror general pe Morar, așa cum a declarat Ponta, lucrurile sunt foarte grave și președintele trebuie să răspundă public la asemenea acuzație. Dacă este o minciună, atunci Ponta trebuie să răspundă tot public și să ne spună și imboldul care a stat la baza asumării unei asemenea minciuni.

Cât despre performanțele de negociator ale lui Băsescu, pe care chiar premierul le lăuda înainte de plecarea preşedintelui la Bruxelles