Sa zicem ca nu stii unde te duci, ce vrei pe termen lung, ce vrei sa ajungi. Nicio problema. Insa pe termen scurt intervin probleme punctuale, scrie Barbu Mateescu, pe blogul Sociollogica.

Din cauza lipsei unei strategii, solutiile la problemele respective vor fi:

a) proaste, facute pe genunchi, improvizatii a caror calitate depinde de noroc si de inteligenta celui care le gandeste (nu neaparat inalta)

si/sau vor fi

b) ineficiente pe termen lung ( = te ajuta acum dar mai tarziu, dupa ce ai avut timp sa te gandesti si sa constientizezi ce vrei de fapt, iti dai seama ca solutia aceea te-a pus intr-o pozitie dificila).

Daca esti partid sau forta politica, strategia deriva din urmatoarele elemente:

1) VIM (valori-idei-masuri sau valori-idei-mesaje). Ce crezi, ce sustii, ce perspectiva adopti. In teorie ar trebui sa conteze si cand ajungi la putere, nu numai cand esti in opozitie.

2) Rol strategic. Ce te vezi fiind pe scena politica in zece ani, in douazeci de ani? Nu trebuie sa fie un rol neaparat grandios. Poti sa ai monopol pe o nisa (ex. UDMR, verzii in Germania). Poti sa fii partid-balama. Sau un partid care ia 30-40% constant si se bate la prezidentiale cu sanse mari de succes. Important e sa ai un rol strategic bine definit, asumat ca atare de catre organizatie.

3) Electoratul. Pe cine vrei sa atragi? Daca vrei sa atragi prea multi, produci abur si procente putine pentru ca nu convingi de fapt pe nimeni. Daca iti setezi tinta prea ingust, trebuie sa iti asumi rezultate pe masura.

Cele trei elemente se sustin intre ele, nu sunt trenuri care circula pe sine paralele:

Rolul strategic determina dimensiunile electoratului pe care vrei sa-l atragi.

VIM este modul cel mai ieftin si eficient de a mentine electoratul actual si de a atrage un electorat nou (mai ieftin