Deşi avea doar 12 ani când a văzut-o prima dată, Eugen Cristea nu a putut să o uite pe cea care avea să-i devină parteneră 21 de ani mai târziu. Din 1985 sunt nedespărţiţi atât pe scenă, cât şi în viaţa de zi cu zi. Veseli, tandri şi îndrăgostiţi. Așa i-am găsit pe actorii Eugen Cristea şi Cristina Deleanu în micul lor apartament din Calea Moşilor. Un “cuibuşor” plin de amintiri şi un loc învăluit de iubire. O iubire cum rar ţi-e dat să vezi, o iubire ce merită povestită.

Sunteţi un exemplu demn de urmat pentru tinerii din ziua de astăzi. Cum reuşiţi de aproape trei decenii încoace să formaţi un cuplu atât de solid şi discret în acelaşi timp?

Cristina Deleanu: 30 de ani, doi ani sau zece înseamnă în primul rând dragoste! Înseamnă a şti ce-ți doreşti de la viaţă. Înseamnă să accepţi, să treci peste bune şi rele, şi mai ales peste rele cu mintea limpede şi sufletul curat. Dacă se întâmplă ca doi oameni într-un cuplu să rezoneze la fel, şi fiecare să înţeleagă că asta e menirea lui de om şi de individ în cuplu, atunci treaba iese. Trebuie să ştii ce vrei de la viaţă, cine eşti tu şi ce vrei de la partener.

Eugen Cristea: Aş mai adăuga respectul faţă de omul de alături. Cred în valorile familiei foarte tare şi din păcate în viaţa asta amărâtă pe care o ducem, rămâne singurul refugiu. Tocmai, de aceea strângem din dinţi împreună şi mergem mai departe şi căutăm micile bucurii. Mici bucurii înseamnă revelionul pe care l-am făcut la Viena în camera de hotel cu sandwich-uri şi cu un pahar de vin în doi.

Mici bucurii înseamnă să mergem la mall să ne cumpărăm câte ceva sau să vedem un film, să ne plimbăm cu căţelușul nostru sau să îi aduc flori în fiecare zi. Pe urmă, contează foarte mult că jucăm, am jucat şi vom juca tot timpul împreună. Apropo de familiile de actori, eu nu cred în celebrele vorbe cum că nu ar încăpea două săbii în