Zilele trecute l-am elogiat pe marele actor Emil Hossu la un an de la trecerea sa în eternitate. Ziceam, evocându-l, că neamul Hossu reprezintă cea mai importantă familie nobilă din Ţinutul Chioarului, cu blazon încă de la 1632 şi cu multe ramificaţii în zonă.

Cărţile de istorie amintesc despre Voievodul Simeon Hossu din Mesteacăn, Voievodul Toma I care fondează Bizuşa, Voievodul Toma II din Răstoci. Stema Casei Hossu a fost atribuită Familiei nobile Luca Hossu din Mesteacăn. Mai târziu, consemnările se ramifică şi întâlnim familii Hossu şi în ţinuturile Dăbâca, Solnoc, Sălaj. Chiar dacă Iuliu Hossu era din Milaşul Mare, Plasa Teaca, episcopul şi apoi cardinalul îşi recunoştea descendenţa chioreană. Şi actorul Emil Hossu declara adesea „Sunt maramureşean după mamă şi sălăjean după tată”.

Din păcate, se ştie prea puţin despre tatăl său, Vasilie Hossu, care se găsea la momentul naşterii lui Emil la Ocna Sibiului. În 1945, familia acestuia a fost deportată în Germania.Un unchi al lui Emil Hossu, frate cu tatăl său, este Petre Hossu, cunoscut filosof, cercetător şi traducător. Doctorand al lui Lucian Blaga, acesta a ajuns asistent al lui D.D. Roşca şi, după întoarcerea din închisorile comuniste şi din „exilul” de la Cheud, cercetător-bibliotecar chiar la masa lui Blaga de la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj-Napoca. Fiul mijlociu al lui Petre Hossu, văr primar cu Emil, este renumitul profesor clujean din zilele noastre, Andrei Iustin Hossu, care ne-a oferit deja o operă majoră, din care se detaşează scrierile despre D.D. Roşca, Constantin Noica şi „Istoria monarhiei române” (1995).

Iar când cercetăm aceste „origini nobile”, care îl includ şi pe Episcopul Vasile Hossu, predecesorul şi unchiul lui Iuliu Hossu, nu putem să nu apelăm la cele mai bune surse documentare. Sunt cărţile lui Valer Hossu, ziaristul şi scriitorul, de