Dacă ar fi să numim cel mai expresiv sentiment care animă firea scriitorilor brăileni, neîndoielnic, acesta ar fi prietenia literară. De la Panait Istrati la Fănuş Neagu, prin Nae Ionescu, Mihail Sebastian, Panait Cerna, Perpessicius, Vasile Băncilă, Nicolae Grigore Mărăşanu, se creează o reţea de semne ale prieteniei care explică şi justifică firea complexă a neamului de scriitori de la Dunărea brăileană.

Pentru că lumea scriitorilor nu e nici idilică şi nici senină - actorii ei sunt de cele mai multe ori naturi iritabile, firi orgolioase, dominate de spirit polemic - prietenia literară, atunci când o întâlnim, trebuie să o considerăm un mare dar. În grupul scriitorilor brăileni prietenia literară are geometrie variabilă. Vasile Băncilă face punte fie cu Lucian Blaga, fie - descoperire mai nouă - cu Nae Ionescu şi dezvoltă astfel capitole importante ale temei. Despre relaţia lui Mihail Sebastian cu Nae Ionescu s-au scris cărţi şi s-au purtat polemici severe.Un binecunoscut capitol de istorie literară, de data aceasta europeană, este prietenia lui Panait Istrati cu Romain Rolland. În anii din urmă s-a conturat prietenia lui Nicolae Grigore Mărăşanu cu Fănuş Neagu. Dar unele prietenii literare sunt mari revelaţii târzii, cu efect de recul, care modifică substanţial datele deja cunoscute. Jurnalele, epistolarele, memoriile, „caietele" furnizează date noi, adesea fundamentale, ignorate sau necunoscute până acum.

Unul din marii discipoli ai lui Nae Ionescu a fost Vasile Băncilă, un alt mare brăilean. Deşi era mai tânăr cu şapte ani decât „Profesorul", erau amândoi, ca absolvenţi ai aceluiaşi liceu, formaţi la începutul secolului, în aceeaşi atmosferă spirituală brăileană, cu o „chimie" enigmatică şi unică în această parte de ţară, nu atât prin numărul, cât mai ales prin anvergura filozofică, literară, ştiinţifică a absolvenţilor. Nae Ionescu ar