Câteva spicuiri din lucrarea reputatului etnograf Ion Vlăduţiu, "Turism cu manualul de etnografie", apărută la Editura Sport – Turism, Bucureşti, în anul 1976, în care găsim referiri şi la 14 localităţi din judeţul Bacău.

La aproape 4 decenii de la apariţia cărţii, un turist care ar urmări reperele trasate ar avea parte de multă dezamăgire. Deceniile de “sistematizare” comunistă, ignoranţa, indolenţa, “modernitatea”, au reuşit împreună să submineze rădăcinile identitare şi să le disocieze în derizoriu. Viitorul? Nu vreau să fac apel la unele cuvinte de o crudă luciditate, marca Emil Cioran. Mă limitez la o doză apreciabilă de scepticism, pe care încerc să îl ţin în frâu, din spatele modernelor şi funcţionalelor porţi de PVC din Berzunţi, spre exemplu…

BERZUNŢI: comuna în care lucrările de artă populară în lemn au atins un impresionant nivel artistic.

- porţile mari de la intrarea în gospodărie, a căror suprafeţe încântă ochiul prin frumuseţea crestăturilor, produc o impresie deosebit de puternică

BRUSTUROASA: iscusinţa deosebită a ţăranului român de a folosi toate particularităţile reliefului muntos pentru a-şi aşeza gospodăria şi practica ocupaţiile

- casele au acoperişul de şiţă în patru ape, prispă, denumită local tîrnaţ cu balustrada ornamentală prin traforare şi stâlpi de lemn

- un aspect inedit pentru turist îl constituie coarnele de berbec prinse la grinzile din exterior ale grajdului sau şurii

- aici turistul poate admira nemijlocit şi iscusinţa meşterilor cojocari care creează şi astăzi adevărate broderii de piele

CIREŞOAIA: unele gospodării cu o bogată dantelărie la cerdacul caselor de bârne realizată prin traforare

- imagini mai rare ale Lunii şi Soarelui amplasate chiar în creştetul cerdacului

- frumuseţea unor stâlpi ciopliţi din piatră de gresie ce străjuiesc intrarea în gospodării

- exec