Un doctor acuzat de plagiat a demisionat, după ce universitatea unde şi-a susţinut teza de doctorat i-a retras titlul de doctor, întrucât stabilise că lucrarea este un plagiat. Nu, nu se întâmplă în România şi, nu, cel care a renunţat la funcţia publică nu este Victor Ponta. Se întâmplă în Germania, unde ministrul Educaţiei, Anette Schavan, a demisionat sâmbătă, chiar dacă respinge vehement acuzaţiile care i se aduc şi anunţă că le va ataca în instanţă.

Nu cred că, văzând ştirea pe fluxurile de presă, domnului Victor Viorel Ponta i-o fi tresărit vreun muşchi facial. Nu cred că i-o fi încolţit, chiar şi trecător, ideea unui gest similar. E adevărat, lui nu i-a fost retras titlul de doctor. Că subordonaţii săi polituci nu au curaj să o facă. Şi, la fel de adevărat, ar putea exista ipoteza ca nu domnul Ponta să fi plagiat lucrarea, ci unul care i-a conceput-o şi redactat-o…

Premierul Victor Ponta a dovedit, însă, că nu are în recuzită, ca şi Anette Schavan, astfel de gesturi de onoare şi respect faţă de importanţa funcţiei publice pe care o deţine. Ce contează că, încă dinaintea începutului noului an universitar, Co­mi­sia de Etică a Univer­si­tă­ţii Bucureşti şi juriştii insti­tu­ţiei concluzionaseră la ad­re­sa tezei sale de doctorat: “un plagiat vă­dit”? Ce contează că, înainte cu câteva luni, prin iulie, dovezi similare au fost aduse de C.N.A.D.C.U. (orga­nism des­fiinţat, coincidenţă?, în vederea reorganizării, exact în ziua în care urma să se pro­nunţe ofi­cial asupra lucrării de doctorat a lui Victor Ponta) şi, ulterior, de Comisia de Etică a Universităţii Bu­cureşti (comisii formate din specialişti ne­numiţi politic în funcţiile şi cali­tatea din care s-au pronunţat). Ambele dovezi au fost rapid invalidate. Făcute KO de o de­cizie a Consiliului de Etică (subordonat Mi­nisterului Educaţiei şi compus din membri nu­miţi politic), care, in­vocând m