Sunt oameni de business care refuza categoric să facă afaceri altfel decât discutând faţă în faţă. Atunci când îţi propun o întâlnire, aceştia sunt extrem de rezervaţi şi de secretoşi. Nu pentru că subiectul ar fi confidenţial, ci, pur şi simplu, pentru că sunt ferm convinşi că îşi diminuează foarte mult şansele de reuşită în cazul în care îţi dezvăluie informaţia la telefon ori prin email.

“E altceva să stăm faţă în faţă şi să ne vedem” este justificarea lor pentru care refuză să-ţi dea detalii suplimentare înaintea întâlnirii.

De fiecare dată când aud chestia asta, îmi întreb interlocutorul care vrea să neapărat să ne întâlnim dacă a auzit de sutele de companii de software din România care îşi vând serviciile pretutindeni în lume comunicând doar prin telefon, video telefon, email şi chat. Multe dintre aceste tranzacţii au valori apreciabile de mii de euro şi, în ciuda diferenţelor de cultură dintre clienţi şi vânzători, sunt realizate fără ca oamenii să se întâlnească şi să-şi dea mâna. Ar fi şi neprofitabil ca, pentru un contract de 3.000 euro, să faci vreo câteva drumuri de mii de kilometri doar pentru discuţii.

“Da, perfect de acord, dar în cazul afacerii mele e cu totul altceva, nu e la fel ca în vânzarea de software la comandă”, e replica pe care o aud apoi şi pe care o las să-mi treacă razant pe lângă urechi.

Stau şi mă întreb de fiecare dată când mă aflu în astfel de situaţii, de unde or avea oamenii aceştia timp să se întâlnească cu toţi cei cărora vor să le propună o afacere?... Bineînţeles, nu vorbim de afaceri de zeci sau sute de mii de euro. Şi de ce oare refuză să comunice informaţiile esenţiale ale propunerii lor când astfel ar evita să stea de vorbă cu cei neinteresaţi şi nu şi-ar mai dezvălui astfel dorinţa mare de a semna un contract? Că nu poţi spune că nu te interesează dacă eşti gata