Bazarul de sub podul de la Nicolina a ramas incremenit in timp. VEZI GALERIA FOTO Bazarul de sub podul de la Nicolina e acum un loc de promenada pentru oamenii mai mult curiosi decat interesati sa cumpere ceva. Manusi, caciula si haine groase, acestea sunt ingredientele de care un vanzator are nevoie pentru a rezista o zi intreaga in standurile din aer liber amenajate in bazar. Atmosfera te deprima Un leu. Atat il costa pe un iesean sa intre in ceea ce odinioara era un loc foarte cautat. Acum bazarul sta stingher sub semnul intrebarii „Se muta sau nu la Cug?”, mizeria de pe jos e la ea acasa si vanzatorii stau zgribuliti printre standurile ba prea pline, ba prea goale. Imediat ce pasesti in bazar vei avea senzatia ca ai intrat intr-unul din targurile indiene in care gasesti orice. Un barbat inalt, cu o haina nu destul de groasa se plimba ieri printre standuri cu un catel in brate. Se pare ca el nu avea nevoie sa aiba un spatiu al lui in care sa vanda, pentru ca a fost suficient sa ia un pui de ciobanesc carpatin in brate si sa se plimbe cu el de colo, colo pentru a atrage atentia tuturor. „Il vreti? E doua jumate”, imi spune barbatul foarte incantat ca cineva il intreaba de cainele pe care il are. I-am zambit, am stat cateva secunde parca intrebandu-ma daca animalul care era cam murdar face 250 de lei si i-am spus ca nu sunt interesata, dar se pare ca aceasta e solutia prin care l-as fi putut face sa mai scada din pret. „Bine, vi-l dau mai ieftin. Are doua luni si e foarte cuminte”, mai adauga omul. Continunandu-mi plimbarea prin bazar, am ajuns la un stand de haine. Rochiile par mai scumpe decat in unele centre comerciale, dar atuul bazarului e ca aici poti sa negociezi orice. „E 150 de lei rochia asta. Am si pe bleumarin daca vreti, cu tot cu bolero”, imi spune femeia care tremura de frig. Vinde haine de femei in general. De la sacouri, pana la rochii, bluze si gec