„Ocrotirea vînatului tînăr”
„Pentru ocrotirea vînatului tînăr, filialele AGVPS din regiunea Suceava au iniţiat în cursul acestei ierni mai multe acţiuni. Astfel, au fost amenajate pe fondurile de vînătoare aproape 100 de puncte de hrănire a vînatului tînăr, unde acesta găseşte în permanenţă fîn, sare, frunzare, mlădiţe tinere, etc. În acelaşi timp, vînătorii au continuat urmărirea răpitoarelor cu păr şi pene. De la începutul anului, au fost împuşcaţi 15 lupi, 200 vulpi, peste 100 de cîini vagabonzi şi un număr însemnat de ciori”.
„Zori Noi”, Anul XVII, nr. 4717, Suceava, Joi 7 februarie 1963.
„Academicizarea pripită”
„La Academie sînt 181 de locuri. Acestea pot fi umplute imediat sau pînă la sfîrşitul anului 1990. După ce criterii şi cine le stabileşte? Membrii Adunării Generale a Academiei? Deşi avem tot respectul pentru trecutul ştiinţific al unor membri ai Academiei, totuşi nu putem să nu punem întrebarea: Oare este această Adunare Generală în stare să poarte pe umerii ei gîrboviţi de povara epocilor trecute această sarcină deosebit de grea? Mai întrebăm, oare sînt echivalente lucrările ştiinţifice publicate în Analele unei Universităţi sau în Buletinul unui Institut Politehnic din ţară cu lucrările publicate în reviste de mare circulaţie internaţională? Cîţi cercetători ştiinţifici sau cadre didactice au fost în stare să-şi sacrifice mii de lei din buzunarul propriu pentru a-şi vedea lucrările pregătite spre a fi publicate ca după aceea să nu obţină aprobarea nomenclaturii spre a fi expediate la redacţia unor reviste internaţionale de prestigiu? După părerea noastră academicizarea pripită loveşte cel mai mult cercetătorii din domeniile istoriei, filozofiei şi în general ale culturii. Cîte opere de valoare zac în sertare aşteptînd minunea de la 22 Decembrie? Cîte opere publicate sînt de fapt mutilări monstruoase ale manuscris
