Magistraţii au motivat decizia liberării lui Alexandru Uioreanu, acuzat de trafic de droguri. Aceştia au invocat mai multe procese ale Curţii Europene a Drepturilor Omului în care se stabilea că menţinerea arestului preventiv nu poate fi motivată de derularea anchetei penale, dar şi că detenţia e legitimă doar dacă e pusă în pericol ordinea publică.

Curtea de Apel Cluj a decis, în urmă cu două săptămâni, punerea în libertate a lui Alexandru Uioreanu, aflat în arest preventiv din decembrie 2012, sub acuzaţia de trafic de droguri. Magistraţii Curţii de Apel au susţinut, citând două procese ale Curţii Europene a Drepturilor Omului (W contra Elveţiei, cauza Stasaitis contra Lituaniei), că „menţinerea unui suspect în detenţie este necesară pentru ca acesta să nu perturbe desfăşurarea anchetei, cel puţin la începutul ei“. Totuşi,se arată în motivare, cu timpul, riscurile iniţiale ale perturbării anchetei se atenuează, pe măsura efectuării investigaţiilor necesare. „La acest moment nu mai există riscul ca mersul procedurii să mai fie influenţat în vreun fel de conduita lui Uioreanu, având în vederea atitudinea de recunoastere totală a faptelor, dar si aportul real si consistent adus la indentificarea unui numar ridicat de persoane implicate în acelasi gen acte infractionale “, au concluzionat magistraţii.

Liberarea lui Uioreanu nu va suscita o tulburare socială

„În chiar accepţiunea instanţei europene - cauza Letellier c. Franţei– s-a stabilit că, prin gravitatea lor şi prin reacţia publicului la săvârşirea lor, anumite infracţiuni pot suscita o tulburare socială, de natură a justifica o detenţie provizorie, cel puţin o perioadă de timp, însă trebuie demonstrat că punerea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică, iar menţinerea măsurii este legitimă doar dacă ordinea publică este efectiv ameninţată – cauza Kemmache c. Franţei– . În cauza