Suveranii Pontifi sunt alesi pe viata, ceea ce nu face imposibil ca ei sa poata renunta la cea mai inalta functie religioasa- actualul Papa nu e nici primul si probabil nici ultimul care renunta. Asemenea demisii sunt insa extrem de rare, Codul de Drept Canonic (art 332) permitand anuntarea demisiei, care nu trebuie in mod necesar aprobata de cineva anume. Demisia nu trebuie facuta la presiuni exterioare, singura obligatie a Colegiului Cardinalilor fiind de a numi un administrator care sa gestioneze activitatea zilnica a Vaticanului pana la alegerea unui nou Papa.

"Daca se intampla ca Pontiful Roman sa renunte la functia sa, pentru validitate este necesar ca renuntarea sa fie facuta in mod liber si manifestata in mod regulamentar, fara insa sa fie acceptata de cineva", se arata in decretul Codului de Drept Canonic.

Cel care a introdus posibilitatea demisiei in codul canonic a fost Papa Bonifaciu al VIII-lea. Cat priveste numarul papilor care au demisionat, acesta depinde de modul in care poate fi definita o demisie.

Pontian (230-235) a fost primul papa demisionar. Papa Pontian a fost arestat si deportat in minele din Sardinia. La 28 septembrie 235, Pontian a abdicat - primul episcop roman care renunta la pontificat - iar data abdicarii sale, redata in Catalogul Liberian din sec. al IV-lea, este prima data certa din istoria papilor. Scurt timp dupa abdicare, papa a murit in detentia din minele sarde alaturi de rivalul sau Hippolyt, cu care s-a reconciliat.

Marcellinus (296-304), nu a demisionat in intelesul juridic al cuvantului, dar actiunile sale au impiedicat mentinerea in functie. Liber Pontificalis, bazandu-se pe Actele sfantului Marcelin, (a caror text s-a pierdut) transmit informatia ca in timpul persecutiei lui Diocletian, Papa Marcelin ar fi fost chemat sa aduca un sacrificiu zeilor pagani. Intr-un prim moment a