Niște amici mai trendinezi decît mine m-au tîrît sîmbătă seară într-o bodegă din Centrul Vechi, unde cîțiva cetățeni promiteau activități de stand-up comedy. Inițial a fost frumos, pentru că n-am plătit eu nici intrarea și nici berea. Lucrurile s-au complicat ulterior, cînd bieții oameni au început spectacolul, și-au spus poantele și… nimic.
Pauză. Tăcere. E drept, vuia sala de ropote de aplauze mute și de urale asemenea, dar nu cred că a ajutat. Totuși, privesc partea bună. După o jumătate de oră penibilă am înțeles de ce-i spune stand-up: m-am ridicat și am plecat.
Publicat în Cațavencii, nr. 5(83), 2013
Niște amici mai trendinezi decît mine m-au tîrît sîmbătă seară într-o bodegă din Centrul Vechi, unde cîțiva cetățeni promiteau activități de stand-up comedy. Inițial a fost frumos, pentru că n-am plătit eu nici intrarea și nici berea. Lucrurile s-au complicat ulterior, cînd bieții oameni au început spectacolul, și-au spus poantele și… nimic.
Pauză. Tăcere. E drept, vuia sala de ropote de aplauze mute și de urale asemenea, dar nu cred că a ajutat. Totuși, privesc partea bună. După o jumătate de oră penibilă am înțeles de ce-i spune stand-up: m-am ridicat și am plecat.
Publicat în Cațavencii, nr. 5(83), 2013