Modul în care decidenții politici, dar și cei din sfera administrațiilor locale și județene, își dau cu părerea despre regionalizare mă face să mă simt ca într-un banc cu ardeleni. Numai că poantele sunt răsuflate și nici de umor nu ne arde. În ultimele zile, și primarul Nicolae Robu, și șeful județului, Titu Bojin, duo-ul nostru botezat să țină, în pace și înțelegere uselistă, frâiele centrului regiunii vestice, au avut câte ceva de zis pe tema împărțirii României pe regiuni. Nu puteau să nu spună nimic, subiectul se dezbate în foruri înalte, și ar fi părut că rămân de căruța temei.
Cei care le-au văzut declarațiile ar fi de acord cu mine: mai bine tăceau. Să te încurci în cuvinte și să afirmi că, poate, mai așteptăm cu regionalizarea asta, că ne pierdem “identitatea județului” nu este doar o dovadă de incompetență, ci și de iresponsabilitate. Pentru că reorganizarea României care, vor Bojin ori Robu sau nu, se va întâmpla oricum, ne afectează pe fiecare în parte. Iar să te bâlbâi în fața jurnaliștilor și să dai dovadă de înapoiere și lipsă de conexiune la adevăratele probleme ale momentului înseamnă să pui cetățenii care te-au votat în pericol.
Care este pericolul?
Pericolul este că UE, care încă ne mângâie ușor scârbită pe cap, deși din 2007 încoace am ignorat fondurile puse la dispoziția noastră, nu va mai fi la fel de generoasă cu zâmbetele dacă nu îndeplinim condiția reorganizării pe regiuni. Ca de obicei, problema se reduce la bani, iar creditul nostru de încredere nu se mai poate achita cu tradiționala zeflemea românească.
Pericolul este că cetățeanul, care ar trebui de fapt să se implice, ca societate civilă, în această problemă nu prea știe cu ce se mănâncă. Iar dacă sursa lui de informare vor rămâne declarații asemeni celor date de Robu și Bojin, soarta noastră este pecetluită. Ne vom îngrășa cu ignoranță, stând în fața televizoare
