Cultura Ţării Soarelui Răsare atrage ca un magnet românii. Un student ajuns pe tărâmul kimonourilor povesteşte cum a trăit în mijlocul celei mai pestriţe culturi din lume
Andrei Costică (ultimul din dreapta), unul dintre puținii români care a avut privilegiul de a studia la cea mai faimoasă școală de ceai din Japonia
Episoadele cu Sailor Moon sau romanul „Shogun”, cam atâta ştiau, acum câţiva ani, românii de rând despre cultura japoneză. Odată cu ascensiunea economică a Ţării Soarelui Răsare, au pătruns şi la noi revistele de benzi desenate manga, moda Harajuku, serialele cu samurai şi gheişe, iar învăţarea limbii nipone s-a transformat dintr- o fiţă, într-o necesitate. În Capitală, centrele care oferă astfel de cursuri şi-au deschis liste de aşteptare.
Cei care se înhamă să înveţe una dintre cele mai grele limbi din lume o fac însă din pasiune pură. Printre doritori se numără elevi de liceu fascinaţi de cultura pop, studenţi care visează la o carieră diplomatică sau oameni de vârsta a treia care abia acum au găsit răgazul să studieze miile de semne din „alfabetul” japonez.
CITIȚI ȘI: Dragoș, vânătorul de ECLIPSE, protectorul Observatorului uitat
„Nu seamănă cu nicio altă limbă. Îţi trebuie vreo şapte ani ca să ajungi să o stăpâneşti la perfecţie”, spune Şerban Georgescu, coordonatorul Centrul de Studii Româno-Japoneze. Deschis în 2005, în cadrul Universităţii Româno-Americane, centrul oferă lecţii atât pentru începători, cât şi pentru avansaţi, iar taxa anuală nu depăşeşte o sută de euro. Elevii cu adevărat străluciţi se aleg însă cu mai mult decât un atestat de limbă.
O călătorie de poveste
Andrei Costică (28 de ani) are un nume cum nu se poate mai românesc, dar după un an petrecut în Kyoto, unul dintre cele mai tradiţionaliste oraşe ale Japoniei, spune că a învăţat să trăiască ca un nipon veritabil.
În 2010, a obţinu
