Prima gafă (şi cea mai gravă):

Conservatorii britanici din jurul lui David Cameron au iniţiat acum câteva săptămâni o campanie ineptă ȋmpotriva românilor: vă rugăm nu veniţi la noi, plouă, avem joburi puţine şi prost plătite. O ipocrizie populist-naţionalistă fără seamăn: sunt suficiente sectoare ale pieţei de muncă din Marea Britanie, unele foarte bine plătite, ȋn care se găsesc joburi.

Au trecut două săptămâni, şi Victor Ponta ȋncă nu a avut o reacţie fermă şi diplomată la iniţiativa stupidă a conservatorilor lui Cameron. Uluitoare lipsă de implicare a unui premier care anul trecut se ducea la Bruxelles să reprezinte statul român trecând chiar peste decizia Curţii Constituţionale. Dacă tot a ignorat atunci deciziile CCR pentru a reprezenta România, Ponta avea acum o şansă extraordinară să o reprezinte răspunzând ferm şi diplomat la prostia euroscepticilor englezi. N-a făcut-o. Încă mai are timp să iasă şi el la rândul lui din discursul vehement-eurosceptic şi să reacţioneze. Mii de studenţi români au probleme fiindcă nu au drept de lucru, mii – poate zeci de mii de români, conform estimărilor – speră să lucreze ȋn Marea Britanie din 2014; mesajul euroscepticilor britanici se ȋmbină ȋnsă armonios cu nepăsarea eurosceptică a lui Ponta.

A 2a gafă:

Războiul declaraţiilor din cazul steagului secuiesc. Aici s-au ciocnit două triluri naţionaliste, unul mai fals din partea lui Ponta, unul mai veritabil dinspre Budapesta. Discurs naţionalist-demagogic versus discurs naţionalist-extremist. Ponta s-a răstit la Nemeth Zsolt, nu acceptăm obrăznicii! (Băsescu profită şi ȋl taxează de pe margine, ȋnsă preşedintele a jucat la rândul său de atâtea ori cărţi cu accente naţionaliste ȋn problema Ţinutului Secuiesc.) Adversar extern mai comod şi mai lipsit de credibilitate decât FIDESZ-ul maghiar nu există. A fost diversiunea ideală, şansa perfectă pentru a mai