Nu-i în regulă, măi frate, zău că nu-i. A trebuit să merg săptămâna trecută cu bunica la un control medical în Iaşi, oraşul studenţiei mele, de care mă leagă atâtea dulci nostalgii.

Ştiam din precedentele vizite că oraşul e pus la pământ de mafia nichiteană, ceea ce l-a făcut pe ziaristul Adelin Petrişor – venit la Iaşi să-şi lanseze nu ştiu ce album fotografic coreean - să-l compare cu o localitate tribală africană, afectată de bombardamente.

Aşa de mizerabil este Iaşul. Indescriptibil de mizerabil, înecat în mlaştinile noroaielor, care îţi răpesc pantoful din picior şi roata de la maşină. Doar o epidemie de ciumă sau holeră mai lipseşte în fostul dulce târg al Ieşilor, ajuns acum amarul târg al Ieşilor. O localitate marcată de înapoiere, un judeţ în acord cu capitala lui.

Un judeţ condus, din păcate, de un sucevean, Adomniţei. Un oraş plin de clanuri mafiote apărate în faţa legii, spre nemândria noastră, de alt sucevean, avocatul Striblea.

Îmi propusesem să închid ochii la toate astea, fiindcă principalul era să ajung iute cu bunica la doctor, apoi s-o şterg englezeşte din oraşul tribal Iaşi.

Numai că am dat de altă panaramă. Centrul edilitar era blocat, cu aprobare de la primărie, cum aveam să aflu ulterior. Cârduri de maşini, valuri de oameni per pedes şi o pastă groasă în decibeli, ca la concertele rock în aer liber. Poliţişti îţi făceau semne să speli putina, ca să nu dai de dracu’. Aşa că apucă-te, frate, de ocolit, cu bunica pe bancheta din spatele maşinii. Offff!

Dar de unde provenea tot blocajul? De la faptul că un şef al unui clan de ţigani îşi ducea gagica moartă la cimitir, s-o îngroape. O înmormânta cu tot tamtamul, cu manele şi popi cântători, că ăştia pentru bani îşi ridică sutanele în cap. Nu era un singur popă, erau vreo cinci. O formaţie rock de popi. Dacă ar fi fost negri, puteai să-i confunzi cu „The Jack